Sultanul de Maroc 
Are-n împărăție 
O sută și o mie 
De armăsari cu foc. 
Dar jur pe Dumnezeu! 
Că el cu veselie 
Mi-ar da averea-i mie 
În schimb pe calul meu. 
— La Allah, illa Allah, 
U Mhamed rasul Allah!

Sultanul de Maroc 
Are cămili ușoare 
Ce duc a lui odoare 
La Meca, stântul loc. 
Dar jur pe Dumnezeu! 
Că el orice comoare 
Și partea lui de soare 
Mi-ar da pe calul meu. 
— La Allah, illa Allah, 
U Mhamed rasul Allah! 

Sultanul de Maroc 
Mai are-o favorită 
Frumoasă, înflorită 
Ca visul de noroc. 
Dar jur pe Dumnezeu! 
Că inima-i răpită 
Chiar pe a sa iubită 
Mi-ar da pe calul meu. 
— La Allah, illa Allah. 
U Mhamed rasul Allah! 

Din Tunis la Maroc 
Nu-s iute rândunele 
Așa de ușurele 
Ca murgul meu de foc. 
I-a dat chiar Dumnezeu 
Picioare de gazele 
Și ochi frumoși de stele 
Să fie-odorul meu ! 
—La Allah. illa Allah, 
U Mhamed rasul Allah!