Pregătiri pentru surprindere

— Haide! Treceți la gătit amoniția! A dat orden don general că duminica viitoare vine în inspecție să ne suprinză. Să nu mă faceți de ocară, că-i vai de mama voastră!
— Trăiți, don căprar, da face inspecție și la micu ichipament?
— La tot.
— Da noi, care n-am primit încă amoniție, să ne-o gătim?
— Da ce, mă? Voi sunteți vodă?!
— Ba nu...
— Apăi dacă nu, ce te mai sclifosești?! Și să vă tundeți ca în palmă! Gând s-o izbi musca, să facă plici!
— Trăiți, don căprar, nu-ș’ cine mi-a furat pătura...
— De ce nu știi?
— Pesemne noaptea...
— Noaptea, nexe noaptea! Soldatu e dator să păzească amoniția statului, că de-aia-i soldat! Prepune că ești de santinelă în timp de război; cum o să-ți păzești tu postu dacă nici când dormi în timp de pace nu-ți poți ține ichipamentul? Să vii la mine să-ți dau eu o pătură. Am una de prisos... zece lei.
— Am înțeles, trăiți, don căprar!
Căprarul aduce pătura.
— Uite, asta e. Scoate paralele.
— Asta e taman pătura mea.
— Cum a ta, răcane?
— A furată, o cunosc după serie.
— Aha! Ți-ai pus seria pă pătură, ca să zici că-i a ta! Am să te dau în judecată pentru plastografie de pătură împotriva supiriorului... Te-ai dus dracului, băiete!
— Trăiți, don căprar, iertați-mă!
— Să te ierte Ăl-de-sus... Scoate zece lei.
— Înțeleg, să trăiți!
— Haide, fiți gata... Duminica viitoare vine să ne suprinză don general... așa a dat orden... Mă!... vedeți să nu vă piară ceva pân-atunci, că-i vai de mama voastră! Târșoru vă mănâncă!