Un comediante de bravură 

Joacă de patruzeci de ani, 

Făcînd enormă tevatură 

În faț-a niște gogomani. 

Dibaci, sub latele-i fireturi, 

Ascunde un talent îngust, 

Jucînd cu-aceleași marafeturi 

Aceeași farsă de prost gust. 

Întîi cu toții, zi și noapte, 

Îl gratulau pe-acest farsor 

Cu ouă moi și mere coapte 

Dar el urma nepăsător. 

L-au maltratat. Ce nu-i făcură? 

În brînci afar-au vrut să-l dea... 

Aș! răbdătoarea creatură 

Că nu-nțelege se făcea. 

Primea zîmbind fluierătura; 

În dreapta,-n stîng-a salutat 

Și grav, bravînd huiduitura, 

Rolu-nainte și-a jucat. 

Și-ncet-încet, toți gogomanii 

De-acest farsor au fost nebuni; 

La beneficii, în toți anii, 

Flori, daruri, saltant, cununi ! 

Că-n loc să poarte o tichie 

Ca un farsor ce este, el 

Și-a pus pe cap cu fudulie 

O cască mîndră de oțel. 

Și joacă - joacă prost, da-i iese; 

Stau paf toți bieții gogomani, 

Paf ! Din succese în succese, 

De douăzeci ș-atîți de ani ! 

Și ține-te d-acu reclamă: 

Măreț, sublim, nemuritor ! 

O lume-ntreagă îl aclamă 

Ca pe un geniu creator ! 

Acuma-mbătrînit în slavă, 

Sub casca lui de caraghioz 

Și cam zaharisit la glavă, 

Vrea chiar triumful grandioz.

Nobil metal nu e oțelul, 

Dar scump destul, destul de greu... 

Ca rol fu mare mititelul ! 

Hai, gogomani la jubileu !