O carte prețioasă

M-am întîlnit alaltăieri cu amicul meu d. St. Sihleanu ⁶⁴ , noul director general al teatrelor; era însoțit de tînărul deputat de Argeș, d. I. Malla ⁶⁵ , membru în comitetul teatral. Ne-am oprit să schimbăm două-trei vorbe. Noul director general avea o carte la subsuoară. Indiscret ca orice romîn, i-am cerut s-o văz și eu. D-sa, politicos ca orice romîn, mi-a arătat-o. Ce carte era? Ei! ce altă carte putea să fie decît una privitoare la tehnica teatrală? Era L'Art mimique de un oarecare Aubert, cuprinzînd un fel de clasificare rațională a tutulor emoțiunilor, însoțită de ilustrațiuni arătînd chipurile omenești cu deosebitele expresiuni ale emoțiunilor.

N-am lipsit a manifesta admirația mea noului director, care a înțeles că din prima zi trebuie să se pună pe un studiu metodic asupra teatrului.

—Uite, zice simpaticul meu amic, rîzînd cu exuberanța-i cunoscută și arătîndu-mi diversele măști, uite: să-nveți și tu să te stîmbi! —Dragă Patane, am răspuns eu, la vîrsta noastră ne-ar trebui o carte care să ne arate cum să ne-ndreptăm, că de strîmbi — slava Domnului!