Share on Twitter Share on Facebook

[Ah, când ți-e inima de pară]

Ah, când ți-e inima de pară,

Nu pune inimii zăgaz,

Ca mâine rău să nu-ți mai pară

De sborul clipelor de azi...

Stins fi-va zâmbetul luminii

Și sufletele n-or cântaȘi

veșteji fi-vor mâine crinii

Cu care-ncing azi fruntea ta...

Cu norii cari își pierd cununa

Și visul meu s-a irosit

Mi-i sufletul cu jalea una:

Un cuib de toamnă părăsit

Pe care-l leagănă furtuna

Pe-un ram golaș și chinuit.

Sonetul se află în manuscrisul 7257, pp. 21-26; 33