Share on Twitter Share on Facebook

[Târziu, când ți-ai pierdut nădejdea]

Târziu, când ți-ai pierdut nădejdea,

Te las-o clipă să-l admiri:

Măreț din valuri se arată

Adânc uimitelor priviri.

Dar repede se-nchide-n taină-i,

Cea nepătrunsă nimănui,

Tăcut și mândru, ca un rege,

Gelos de maiestatea lui.