Scena IV

PETRU RAREȘ, logofătul BALOȘ, vistiernicul MATIAȘ, spătarul ȘANDRU, vornicul GROZA, TROTUȘANU și pârcălabul LICIU.

PETRU RAREȘ: Venirăți... Vine și doamna?

PÂRCĂLABUL LICIU: Da, măria-ta.

PETRU RAREȘ: Turcu a plecat?

VORNICUL GROZA: Plecă, măria-ta.

PETRU RAREȘ: Să se ducă... Turci lacomi, nu se mai satură. Și nu vor dar, ci vor...

LOGOFĂTUL BALOȘ: Haraciul pe patru ani...

PETRU RAREȘ: Cum?

LOGOFĂTUL BALOȘ: Merge p-al cincelea de când...

PETRU RAREȘ: Meargă și p-al zecelea... peșcheș, da... dar, haraci, plată de supus... nu!

LOGOFĂTUL BALOȘ: Haraci ne cer...

PETRU RAREȘ: Nici peșcheș!... Am cheltuit destul cu Ungaria, cu Polonia și cu tătarii... O! de ce nu se unește creștinătatea sub chezarul Carol și nu pornește ca un potop să prididească puterile lui Soliman și să azvârle pe necredincioși dincolo de mările frumoase și grecești! Bani, bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru pașale... O țară de vândut... și le cumpără pe toate! Banii ne trebuie să plătim joldul ostașilor, să clădim locașe pentru iertarea păcatelor noastre și pentru cei ce vor veni după noi, ca să ne cinstească știindu-ne cine-am fost... Împodobește Voronețul, zidește din pajiște Pobrata, biserica Sfântului Dumitru din Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfânta Parascheva din Târgu-Frumos, biserica din Hârlău, Mânăstirea Secul din Munții Neamțului, da ce-i trebuie bisericii piscupale din Vad... Banii se isprăvesc... Și d-aș avea, n-aș da turcului măcar de laș vedea cu ochii scurși!

VORNICUL GROZA (trage sabia): Să-i dăm...

SPĂTARUL ȘANDRU: Până n-o mai putea!

PETRU RAREȘ: O, dacă obștea creștinilor s-ar aduna într-un sobor, i-aș spune eu câte păcate are și de ce-și bate joc de ea fiara din Țarigrad...

PÂRCĂLABUL LICIU: Aș sluji cu dragă inimă cu steagul nemțesc, spaniol or franțuzesc, pe deasupra prapurului nostru...

TROTUȘANU: Visuri...

PETRU RAREȘ: Cine nu visează nu vede. Cine nu vede nu se apără. Cine nu se apără piere... Și pentru cei sortiți pieirei nu ne răcim gura degeaba...

TROTUȘANU: Viața este un vis...

PETRU RAREȘ: Vis... când se sfârșește viața... Dar ce lăsăm după noi urmașilor noștri e și-un fapt, și-un drept, și-o putere de-a trăi... Moștenitorii noștri nu ne vor măsura viața după bucuriile ei, ci după jertfele pe care le-am făcut știind că ne jertfim pentru bucuriile lor... Eu m-am suit pe Ceahlău și-am făcut ochii roată, și-am plâns ascultând, ca în vis, jalea aceluiași neam risipit la trei coroane deosebite... În Ardeal se lasă pe trei văi a Someșului, a Mureșului și-a Oltului moldoveni sadea... M-am tras pe munte-n jos și-am privit pe trecătoarea Oituzului ca pe-o fereastră și-am visat! Și-am biruit la Feldioara, la Brașau, la Cetatea-de-Baltă, la Ciceiu, la Rodna, la Unguraș, la Bistrița, oștile craiului Ferdinand și-ale chezarului Carol. Am stăpânit Ardealul, și n-am ieșit din el decât amenințat de bunul meu prieten Ianăș Zapolia... eh!... că se plânge turcului... ah! turcu!... de nu mă voi întoarce acasă la mine. Nu vă uitați c-am fost când cu Ferdinand, când cu Zapolia, întâi cu Ferdinand, apoi cu Zapolia, și iar cu Ferdinand, și iar cu Zapolia... Am înșelat ca să nu fiu înșelat! Mi-e totuna au cu Zapolia, au cu Ferdinand. Numai să deprind pe moldoveni să se plimbe d-a cindea muntelui ca la ei acasă!... Că ar fi vro primejdie d-ar fi Ferdinand pe scaunul Ungariei, fiind fratele chezarului care împărățește peste atâtea limbi și neamuri?... Năluciri!... Să ne apropiem noi de chezar, să-i scurtăm din drum, luând Ardealul!... O! eu am visat! Să viseze și urmașii mei!

VISTERNICUL MATIAȘ: Ai făptuit... Ferdinand îți întărește stăpânirea Bistriței, a Rodnei, a Ciceiului, a Ungurașului, a Cetăței-de-Baltă, cu satele lor dimprejur. PETRU RAREȘ: Am adăogat la visele marelui Ștefan și visul meu! Am moștenit Ciceiul și Cetatea-de-Baltă, am crescut moștenirea cu Rodna, cu Ungurașul și cu Bistrița... Ah! Șmil, Șmil, vindecă-mi mâna, că am de lucru cu leșii... Pocuția, cea cu 300 de sate și 50 de târguri, e-a noastră!... Ah! (Se plimbă agitat.)

TROTUȘANU: Norod mic, vise mari...

VORNICUL GROZA: Șiit! Taci!

PETRU RAREȘ (tresare): Mic ești tu! Moldova nu e mică!... Neamul care se crede mic se micșorează!... În lume nu poți trăi cerșind, căci nu e loc de pomană pentru cerșetori!

TROTUȘANU: Să se împlinească rândurile... prea au pierit mulți...

PETRU RAREȘ: Să nu numărați și să nu vă numărați! E cin să numere!... Uf!... Duceți-vă și rânduiți, c-au să pice copiii lui Gritti... (Boierii ies prin stânga.) Eeee, Trotușanu e mâhnit... nu e slujba pentru el!... Și mai sunt și alți boieri... hî!...