Hatmanul MIHU, pan TROTUȘANU, postelnicul ALBOTĂ, spătarul ȘANDRU și mai mulți boieri din Sfat vin din fund. Vorbesc încet.
TROTUȘANU (după ce se uită în toate părțile): Nu e nimeni.
POSTELNICUL ALBOTĂ: Am venit prea devreme.
HATMANUL MIHU: A, nu!
SPĂTARUL ȘANDRU: Și, inimă, boieri...
HATMANUL MIHU: Cine s-o ia mai întâi?
POSTELNICUL ALBOTĂ: Dumneata... (Arată p-un boier. Boierul tace.) Dumneata... (Arată p-un al doilea. Boierul tace.) Ei, dar cine?
TROTUȘANU: Să-i vorbim verde... Eu n-am de ce mă teme... N-am nici o dregătorie... Sunt în Sfat, dar sfatul meu nu-l ascultă... Din nenorocire, azi l-o asculta, nu l-o asculta... va trebui să se supuie...
POSTELNICUL ALBOTĂ: Și leșii, și tătarii, și muntenii, și turcii...
HATMANUL MIHU: Ce să facem împotriva tuturor?
POSTELNICUL ALBOTĂ: Ce-am jurat cu mâna pe Evanghelie...
SPĂTARUL ȘANDRU: Țara e-n primejdie de nu ne vom împotrivi...
TROTUȘANU: Chiar domnului!
HATMANUL MIHU: Împotriva tuturor ar fi o nebunie! Șam îmbătrânit și eu... Cu cât se înmulțesc anii, cu atât ai mai puțin... eh! De la început Bună ziua, măria-ta... Numai atât...
TOȚI: Da, da! (Se aude domnul venind din dreapta.)