32

Iubitul meu, domnule Iarnik,

Iată, este destulă vreme de cînd nu ți-am scris. Să nu mă osîndești pentru aceasta. D-ta știi ce va să zică cînd, pe lîngă lucrul ce te copleșește se mai adaogă și împrejurări. Timpul este scurt, — foarte scurt, — pentru omul ce-și agonisește existența prin muncă, și cu toate astea trebuie ca o parte din cele 24 ore ale zilei să o jertfească odihnei și nutrimentului.

Timpul vacanțelor pentru adunările literare de la d. Maiorescu a fost cam lung. Aproape patru săptămîni; și cu toate că inima îmi bătea ca să pot afla hotărîrea d-sale în privința celor ce m-ai întrebat despre cartea noastră, am fost silit să aștept pînă acum. În sfîrșit, am întîlnit pe d. Maiorescu și înapoindu-mi scrisorile d-tale, pe care i le dădusem, mi-a spus că ți-a scris d-tale, d-a dreptul. Acum aștept de la d-ta o scrisoare amănunțită de ceea ce mai avem să facem.

Cu d. Gaster n-am mai vorbit nimic asupra acestei lucrări. Numai înainte de sărbătorile Crăciunului, după stilul vechi, întîlnindu-mă cu dînsul, mi-a spus că se duce în Germania, trece prin Viena și se va întîlni cu d-ta. A venit? ce ați hotărît?

În privința tipărirei cărții, găsesc cu totul de prisos a-ți spune ceva acum, deoarece începutul tipărirei este cu totul departe de arangiarea materialului, asupra căruia nu ești cu totul decis ce și care manuscris să intre în colecțiune. Totuși, pentru hîrtie, socotesc că în orice chip tot mai ieftin o vei lua de la Viena, de acolo adecă de unde o iau și librarii noștri, cari mai vor să cîștige și ei ceva.

Pentru jurnalul Frățilia întru, dreptate, am trimis la d. Ureche să cumpere numerile apărute, și mi-a răspuns că fiind în podul casei, va pune sa le caute și mi le va trimite. L-am întîlnit apoi la Academie și l-am mai rugat încă odată. Mi-a promis din nou. Am rămas însă cu promisiunea. Ar fi bine să te adresezi d-ta d-a dreptul la d-sa.

Îmi pare foarte bine că fetița s-a însănătoșit și doresc ca. să fiți scutiți de neplăcerea de a mai priimi vizitele medicilor, căci ele sunt niște adevărate lipitori. Le-am mîncat eu păpara.

Despre Constantin, ce zici? S-a mai îndreptat? Ți-a arătat el scrisoarea ce i-am trimis-o în luna trecută?

Într-una din scrisori îmi zici că de Alecsandri nu m-am ocupat de loc. Adevărat, așa este. Nu m-am ocupat, fiindcă d-ta m-ai oprit, spuindu-mi printr-o scrisoare anterioară că îl studiezi d-ta și că vei extrage tot ce vei găsi folositor.

Vei fi observat că dacă am extras din literatura veche bisericească cele ce ai subt ochi, apoi m-am ferit a lua traduceri; am cules numai precuvîntările, ceea ce neapărat că sunt compuneri. Apoi, din toate tipăriturile am luat același psalm și același cap de evangelie, de la toate edițiile, ca o paralelă între vorbirea unora și altora. Mai departe, din psaltiriile în versuri am luat din fiecare atîtea piese cîte feluri de versuri am găsit în ele. Prin urmare eu crez că nu sunt de prisos, și că poate fi de folos. Cu aceasta nu zic că nu trebuie să luăm și din cronicari, precum și din ceilalți autori menționați de d-ta.

Aci, închis, vei găsi 150 franci ce mi-ai cerut. Și daca am cam întîrziat, să nu socotești că am fost neglijent, ori că am uitat. Îți mărturisesc că mi-a fost peste putință să ți-i trimit mai curîr.d. Oricum ar fi, te asigur că nu voi rămînea niciodată datorul d-tale în această privință. Cît pentru d-ta, văz că ești destul de îngăduitor, n-am să mă plîng, și știi că nu sunt vrun bogătaș. Am toată bunăvoința și sincer îți spui că-mi voi face datoria în consciință. Te rog însă să mă ierți cînd vei vedea că întîrziez cîteva zile preste termen, căci aceasta o fac fără voia mea și silit de împrejurări.

Ai noștri salută cu dragoste pe ai d-voastră, soția pe soție, copii fi] pe copii.

Să auzim de bine.

P. Ispirescu