Bucolica undă adoarme în tihna de salcii pletoase

Ici-colo trăsnite cu aur de-a soarelui apoteoză,

Când, fragezi păstori, în penumbră, albesc ca idile frumoase,

Și goi izbucnesc dintre salcii — eglogă lactee și roză. 

Bucolica undă-i primește molatică și-nfiorată,

Sub blonzii cu plastice forme se simte schimbată-n femeie,

Prelinsă pe nudele corpuri ea tremură, și purpurată

O scutură cinic dar dulce mișcări onduloase de-almeie.