În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,

Visează strașnica plăcere ce poți s-o smulgi unui viol,

Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăștiază

Și-n fund de gingașe potire țâșnește-n silă vitriol

În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează. 

Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin —

Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare,

Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin

Și e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare,

Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin. 

Zadarnic anii trec, și trec — rămâne Domn în scaun,

Și nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci,

Iar nu e ceas și pas, răgaz să poți avea de faun,

Ești robul lui, și totdeauna ca să trăiască el mănânci,

Zadarnic anii trec și trec — rămâne Domn în scaun.