Stați!... încotro vă duceți, boieri, făr-a mea știre?

Ce-i astă-adunătură? Ce-i astă pregătire

De prânz și de beție aici în casa mea?

Ha, ha! Iaca nebunul Ciubăr.

Popa-Belea.

Dar!... eu sunt!... Ciubăr-Vodă, născut din fiu în tată

Cu tron pe cap, cu stemă sub mine așezată!

Eu, care-n strună dreaptă prin Ștefan mă pogor

Din Cesar, știți, al lumii stăpân, învingător.

Cum dar, stolnice Petre, cum dar tu, Lăpușnene,

Te rățoiești la soare fudul cu-a mele pene?

Mult ai să stai tu încă pe tronu-mi strămoșesc?

Destul acum, ajungă-ți că, zău, te-afurisesc!

Ieși din palat!... Aice eu singur, eu am dreptul

Să stau dârzoi cu capul, să stau umflat cu pieptul

Și ca o moaște sfântă să fiu de toți slăvit.

Dă-mi tronul că mă mânii...

Nebunu-i mucalit.

Ba, decât să te mânii măria-ta, Ciubere,

Mai bine mergi în sală ca să te pui pe bere,

Să te măsori cu... Despot.

Sub masă-l voi lăsa!

Loc, loc!... feriți, că trece Ciubăr și urma sa!