Scena XIII
TOȚI, DESPOT (și, mai pe urmă, ANA și ILIAȘ.
Despot se arată maiestos, cu hlamida pe umeri și cu coroana pe cap.)
CIUBĂR-VODĂ
(arătând pe Despot)
Iată-l... iată cumplitul fariseu!
Tu, antihrist! tu, Despot, cuprins de duhul rău,
În țărna ce te-așteaptă cobori din înălțime!...
TOMȘA
Ce mi-ai făcut copilul, calău plin de cruzime?
(Despot se întoarce spre ușă și face un semn. Iliaș intră și vrea să alerge la tată-său.)
DESPOT
(apucând pe Iliaș de mână)
Viteze Tomșa, iată copilul tău iubit!
Am respectat zălogul, odor neprețuit,
Și l-am păstrat în viață cu dragoste, cu bine,
Cum merită odrasla unui viteaz ca tine.
(Lui Iliaș)
Mergi, Iliaș.
ILIAȘ
(aruncându-se în brațele lui Tomșa)
Tătucă!
DESPOT
(lui Tomșa)
Sărută-l fericit,
Și fie-ți gândul aspru de dânsul îmblânzit! (Înaintând.)
Eu, Despot, Domn Moldovii prin însăși voia țării,
Ș-ajung prin mine însumi la culmile puterii,
Azi sunt căzut din tronul lui Ștefan celui sfânt
Și vin, și-n fața lumii declar acum că sânt
De-a mea fatalitate învins contra dreptății...
Deci spada mea ciuntită o-nchin fatalității!
(Aruncă spada lui jos.)
TOMȘA
Despot! pășind spre tronul de tine uzurpat,
Pe un păcat de moarte picioru-ți a călcat,
Și purpura domnească picând pe-a ta privire
I-a fost, nenorocite, o pânză de orbire.
CIUBĂR
Blestem!
POPORUL
Blestem lui Despot!
TOMȘA
Auzi?... om ne-nțelept!
Această țară bună te-a priimit la piept.
Tu, Despot, ai vândut-o lui Ferdinand Germanul,
Lui Sigismund Polonul, lui Soliman Sultanul,
La toți dușmanii care ți-au fost de ajutor.
Să te privești în față c-un vis amăgitor.
MOȚOC
A râs de toate: țară, oștime!...
CIUBĂR
Lege!
TOMȘA
Ei bine,
Fiți voi judecătorii!... Spuneți ce se cuvine
Lui Despot Ereticul de țară vânzător?
MOȚOC
Pedeapsa ce așteaptă pe-oricare trădător,
Moartea!
CIUBĂR
Dar! moartea!
POPORUL
Moartea!
DESPOT
(privind în fața tuturor cu mărire)
Boieri și tu, oștime!
Mormântul ca și tronul e sacră înălțime,
Și când vorbește omul pe piatră de mormânt,
E drept să se asculte solemnul său cuvânt...
Râvnit-am tronul țării, dar râvna mea regală
A fost însuflețită de-o țintă colosală.
Visând neatârnarea, vroit-am prin români
Să dau loviri de moarte osmanilor păgâni.
Am vrut cu-al nostru paloș, frângând soarta-ncruntată,
Să scol creștinătatea pe-al ei mormânt culcată...
De-mi ajuta norocul s-ating visu-mi din zbor,
Aș fi numit de lume erou, liberator,
Dar nu m-au dus destinul și timpul la izbândă
Și iată-mă, eu, Despot, căzut azi la osândă!
Așa lumea-i deprinsă pe om a-l transporta
Învingător, pe-Olimp, învins, pe Golgota!...
(Mică pauză. Toți îl ascultă cu bunăvoință.)
Vreți moartea mea?... sunt gata!... Ucideți, căci n-am teamă
De-a mele fapte-n viață să dau în ceruri seamă;
Dar tronul mai sus este de brațul omenesc,
Și singurul său jude e judele ceresc!
Dar mirul e o rouă cerească, sanctitoare,
Pe fruntea ce-au atins-o în veci nepieritoare!
Nici soarele nu poate să o prefacă-n nor,
Nici omul să o șteargă cu brațul muritor!...
Vreți moartea mea?... Ucideți!... dar eu, tristă victimă,
Istoria Moldovei vreau s-o scutesc de-o crimă,
Să nu poarte stigmatul în ziua re-nvierii
Că a plătit cu moarte pe Despot, Domn al țării!
(Scoțându-și coroana de pe cap și aruncând-o.)
Mi-arunc din cap coroana!... din mână sceptru-mi scot...
Nu mai sunt Domn!... acuma ucideți pe Despot!
(Toți rămân încremeniți.)
ILIAȘ
(cu lacrimi)
Iertare, tată!
BOIERII
Tomșa, iertare!
POPORUL
Îndurare!
TOMȘA
O cereți?... fie!... Despot, de moarte ai iertare,
Dar tu la mănăstire pe viață-i fi închis.
CIUBĂR
(dând semne de o exaltare fanatică, înaintează și strigă:)
Iertare!... cui?... lui Despot?... Iertare?... Cine-a zis?
În veci nu iartă cerul pe-acel care-l desfide.
(Se repede furios și înjunghie pe Despot.)
Ai vrut să ucizi legea?... Mori! legea te ucide!
DESPOT
(căzând)
Ah!... mor!
TOȚI
(cu reprobare)
O!
TOMȘA
(lui Ciubăr)
Crunt fanatic! turbat ucigător!
Pieri!... Nu e sfânta cruce unealtă de omor.
(Ciubăr se retrage aiurit, cu ochii țintiți la trupul lui Despot. Seimenii îl arestează.
În fund răsună deodată un țipăt dureros.)
ANA
Despot! (Vine, alergând desperată, și îngenunchează lângă Despot.)
Mort!... Despot, moartea mă va uni cu tine...
O! Doamne!... fie-ți milă... de dânsul... și de mine!...
(Cade leșinată pe pieptul lui Despot.)
MOȚOC
(uimit)
Copila mea!...
TOMȘA
(oprindu-l)
Moțoace, așa vrea Dumnezeu!
Acel ce-și vinde țara își pierde neamul său!
(Cortina cade . )
FINE
