SCENA II

DAMIAN, IFTIMI

IFTIMI (intrând cu sfială pe ușa din fund): Cucoane Enachi... cucoane Enachi...

DAMIAN: Ce este, prostule?

IFTIMI: Cucoane!... am dat curcanii la bucătărie...

DAMIAN: Ș-ai spus bucătarului să-i rumenească bine?

IFTIMI: Ba nu...

DAMIAN: Ce fel, ba nu?

IFTIMI: D-apoi... n-are cu ce să-i rumenească.

DAMIAN: Ce zici, măi?

IFTIMI: După ce n-ai cumpărat rumeneală din târg...

DAMIAN: Ieși afară, dobitocule... Auzit-ai tontul!... să rumenească curcanii cu rumeneală!

IFTIMI: Ei, doar nu sunt bucătar...

DAMIAN: Hai, lipsești și du-te de stă la poartă ca să-mi dai de știre când a veni Iorgu.

IFTIMI: Iaca mă duc.

DAMIAN: Așteaptă!... Fost-ai, după cum ți-am zis, să poftești la masă boierii la care te-am trimis?

IFTIMI: Am fost și la boieri și la boierițe...

DAMIAN: Nu cumva ai făcut iar vro dobitocie, după obiceiul tău?

IFTIMI: Da cum, Doamne iartă-mă?... am fost pe la toți și le-am spus curată vorbă: M-a poftit boierul să vă poruncesc ca să veniți la masă la d-lui.

DAMIAN: Ce fel? să le poruncești?... măi hoțule, tot pe dos ai să vorbești?

IFTIMI: Ei, iar m-ai apucat la sucit ca pe-un fus... Dă-mi pace să vorbesc cum pot... ce dracu! dac-aș fi și eu prost ca d-ta, n-aș fi un biet boier.

DAMIAN: Iar?... bată-te cucul să te bată!... Hai, du-te de te pune la pândă.

IFTIMI: Mă duc... și cum oi vedea pe cuconașul Iorgu...

DAMIAN: S-alergi iute să-mi dai de știre.

IFTIMI (în parte): Mă duc la crâșmă peste drum, doar l-oi vedea mai degrabă. (Iese prin fund.)