SCENA IV

IORGU, IȚIC (în fund)

IȚIC: Parche vorbeai de mine, chicănașule... poate che ai bani?

IORGU: Piei, drace!

IȚIC: Acum o trecut de mult vadeua sinetului... Cred che mi-i pleti acei două sute de galbini...

IORGU: Jupâne Ițic, nici vorbă nu-i că ți-oi plăti, dar... mai târziu.

IȚIC: Mai târziu nu pot; trebuie se me refuiești îndată... destul de chind me porți cu vorbe.

IORGU: Dragă jupâne Ițic... mai îngăduie-mă măcar vro două luni.

IȚIC: Două luni?... nici două ceasuri... Pletești îndată sau me duc pe agie? zic zeu!

IORGU: Ițicule dragă! nu te mânia, ce dracul! doar suntem prieteni.

IȚIC: Nu știu nimichi... Frate, frate... brânza-i pe bani.

IORGU: Ițică, lțicuțule...

IȚIC: Așa mi se cade mie dache am a face cu birbanți.

IORGU (mâniindu-se): Măi târtane, ce te obrăznicești?... nu te gândești că ți-oi smulge perciunii?

IȚIC (cam cu frică): Perciunii? nu me tem... Perciunii mei sint sudiți.

IORGU: Ian așteaptă să ți-i sudițesc eu mai bine.

IȚIC: Nu veni, nu, che strig ghevalt, zic zeu!... Ce! vrei să mi și bați dache nu-mi pletești?... Am se te spun pe Conțu.

IORGU: Măi târtane, se vede că te mănâncă chica.

IȚIC: Eu n-am chichi; eu sint ras.

IORGU: Bată-i crucea, Iuzi!... de i-ar da mai degrabă afară din țară, să scăpăm de dânșii...

IȚIC: Mie nu-mi pasă, che am bani.

IORGU: Du-te dracului cu banii-ți cu tot, litfă afurisită!...

IȚIC: Me duc, dar se știi che am se mi-ntorc cu totă agie, ca se te ridic pe sus.

IORGU (alergând după el): Iaca litfa că nu iese...

IȚIC (fugind): Ghevalt!...