Multe flori lucesc în lume,

Multe flori mirositoare!

Dar ca voi, mici lăcrimioare,

N-are-n lume nici o floare

Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteți lacrimi de îngeri

Pe pământ din cer picate,

Când prin stele legănate

A lor suflete curate

Zbor vărsând duioase plângeri.

Sunteți fragede și albe

Ca iubita vieții mele!

Cu voi, scumpe strugurele,

Albe mărgăritărele,

Primăvara-și face salbe.

Dar deodată vântul rece

Fără vreme vă cosește!

Astfel soarta crunt răpește

Tot ce-n lume ne zâmbește...

Floarea piere, viața trece!