Protestație în numele Moldovei, al omenirii și al lui Dumnezeu
(1848)
Fraților români din toată România! Vă chem să fiți martori la nelegiuirile guvernului prințului Moldovei, Mihail Sturza, care de patrusprezece ani s-a arătat prin toate faptele sale dușmanul cel mai aprig al nației noastre! Veniți cu toți să protestăm în fața lumii împotriva sistemului barbar și corumpător ce a întrebuințat până acum acest domnitor pornit de patimi spre a ținea Moldova în lanțuri și în întunecime! Veniți cu toți să protestăm în numele Patriei, al Omenirii și al lui Dumnezeu, împotriva tiraniei machiavelice a acestui om, care nu respectă nici Patrie, nici Omenire, nici Dumnezeu!
De 14 ani, Mihail Sturza, stăpânit de nesațiul iubirii de argint, se slujeștele de măsurile cele mai arbitrare și de chipurile cele mai nerușinate pentru de a-și îndestula patima răpirii; dar, spre nenorocirea țării, acea patimă este neîndestulată, căci ea nu are hotare.
De 14 ani, Mihail Sturza, înarmat cu otrava corumperii, stinge simțirile de omenie și de cinste din inimile supușilor săi, degradează caracterul nației, o compromitează în ochii Europei și îi dă o direcție care o duce pe calea pieirii.
De 14 ani, Mihail Sturza răstălmăcește și calcă cuprinsul Reglementului Organic în interesul său particular. El vinde rangurile boieriei; vinde posturile statului de la cele mai mici până la cele mai nalte; vinde scaunele clerului, vinde hotărârile judecătorești; vinde măsurile administrative; vinde cinstea, vinde cugetul oamenilor; vinde drepturile Patriei noastre! El vinde orice se poate vinde sau nu, și adună aur peste aur, milioane peste milioane, pe care le scoate afară din țară, pentru ca să o sărăcească încă mai mult! De când s-a suit pe tron, Mihail Sturza a luat Moldova în arendă, și așa de strașnic a stors-o în mâinile sale părintești, că din venitul de 12.000 galbeni, ce avea la anul 1834, el a izbutit a avea în ziua de astăzi, 1848, un venit de mai mult de 200.000 galbeni.
De când a apucat sceptrul în mână, Mihail Sturza, nemulțumindu-se numai cu înmulțirea averilor sale din averea țării, a țintit necontenit la dărâmarea nației noastre. Pe toți oamenii cu iubire de dreptate i-a depărtat din slujbele statului sau, deși a încredințat posturi la unii din ei, a căutat să-i comprometeze în ochii obștii, pentru ca nici un moldovean să nu rămâie nepătat și pentru ca toți să fie instrumente oarbe ale patimilor sale. Pe toți bunii patrioți ce s-au împotrivit sistemului său de corumpere i-a prigonit și îi prigonește încă cu o dușmănie neîmpăcată. Pe mulți răi huliți de opinia publică i-a adunat pe lângă tronul său și le-a înlesnit mijloace de prădăciuni fără margini. Pe țărani i-a adus în cea mai crudă și mai jalnică stare prin asupriri nesfârșite și la cel mai de pe urmă grad de ticăloșie, prin biruri grele și rău împărțite. Toate mijloacele de propășire a neamului românesc din Moldova le-a nimicit; școalele le-a lăsat în neîngrijire; Academia din Iași a desființat-o pe jumătate; lanțuri tiparului a pus; foile publice cele mai bune le-a închis; întreprinderile de îmbunătățiri publice le-a oprit! și toate aceste fapte nelegiuite le-a desăvârșit prin porunci arbitrare și împotrivitoare atât obiceiurilor și pravililor pământului, cât și cuprinsului Reglementului!
Fraților! În mijlocul atâtor nenorociri, în sânul atâtor rele, țara noastră gemea cu durere, țara, împinsă pe calea pieirii de părinteasca mâna a domnului, se zbuciuma în agonie, când deodată soarele libertății ce s-a ridicat asupra Europei a aruncat o rază și în părțile noastre.
La acea lumină mântuitoare, toate clasele societății s-au trezit ca dintr-un somn adânc și dureros și văzând rănile de care erau acoperite au simțit într-o unire nevoia de o grabnică vindecare. Oamenii care sunt în stare de a-și scăpa Patria de sub asuprire au început a-și aduce aminte că sunt români, și mai ales tinerimea Moldovei, care varsă lacrimi de sânge în preajma suferințelor obștești, s-a simțit deodată însuflețită de o falnică nădejde. Atunci deodată un mare număr de persoane au alergat la Iași de prin provincii spre a se uni cu frații lor din capitală și a căuta împreună lecuirea bolii ce muncea pe români de atât amar de ani!
La această mișcare însă ocârmuirea, în loc de a liniști obștea prin măsuri înțelepte de îmbunătățiri, s-a cuprins de groază, ca una ce se cunoștea vinovată, și în urmare Mihail Sturza, părintele Patriei, îngrijindu-se mai mult de averea sa decât de siguranța publică, a adunat într-ascuns pe toți arnăuții și pe toți răii din târg, le-a împărțit arme, le-a hotărât lefuri și și-a format cu ei o gardă personală și tăinuită.
Care a fost gândul său, alcătuind acea ceată numeroasă de hoți în sânul capitalei, când avea miliția pământească, comenduită de însuși fiul său, hatmanul Dimitrie Sturza, pentru ținerea bunei orânduieli? Care a fost planul său, înconjurându-se de asemene ceată de străini fugiți sau alungați din țările lor? Judece lumea și hotărască! Ceea ce știm este că asemene dispoziție dușmănească, amenințând siguranța publică a orașului, a adus mare împiedicare relațiilor comerciale și a silit pe neguțători a se pune sub ocrotirea consulatelor străine pentru apărarea averii și a vieții lor. Ceea ce suntem siguri este că vodă, cu toate făgăduințele sale către domnii consuli, a ținut într-ascuns pe arnăuții înarmați și că s-a slujit cu ei pentru ca să maltrateze pe frații noștri și să le calce și să le prade casele în noaptea de 29 mart.
Ceea ce cunoaștem este că înarmarea vagabonzilor de către ocârmuire, această măsură nelegiuită într-un stat întemeiat pe legi și ocrotit de două curți suverane a deșteptat grija poporației întregi a capitalei; că duhurile au început a fierbe cu ură; că boierii au început a se gândi serios la soarta ce aștepta pe toți; că mulți din cei mai însemnați amploiați, precum ministrul dreptății, ministrul treburilor străine, prezidentul Divanului domnesc, prezidentul Divanului apelativ, mai mulți judecători și câțiva deputați și-au dat îndată demisiile din posturi, nevroind a fi instrumente de pieire pentru țară în mâinile lui Mihail Sturza; și în sfârșit că deosebite mici adunări au început a se întruni cu gând de a găsi chipurile legale de pază pentru fiecare locuitor.
În preajma acestor simptome de nemulțumire obștească, domnul, urmând pornirilor sale de despotism, a scos un ofis împotriva adunărilor, dar văzând că acea poruncă nu se băga în seamă de către obște și temându-se de a o ațâța pe aceasta mai mult, a socotit să-și puie iar masca de Părinte al Patriei spre a înșela iarăși pe acei ce-i numea copiii lui; și pentru ca să izbutească mai sigur la acest țel, a însărcinat pe domnul ministru dinăuntru ca să afle dorințele obștii și să-i facă tot soiul de făgăduințe în numele lui. Dl ministru s-a adresat îndată către dnii C. Rolla, Lascar Rosetti, M. Epureanu, P. Cazimir, N. Ghica și V. Alecsandri și, încredințându-i de bunăvoință a stăpânirii pentru de a împlini dorințele obștii, i-a întrebat: care sunt acele dorințe?
Ei au răspuns că nu puteau lua asupră-le însărcinarea de a vorbi în numele obștii întregi pân-a nu împărtăși acesteia întrebarea ocârmuirii și pân-a nu consulta glasurile tuturor fraților lor. Deci pe la 7 ceasuri de seară, adunându-se un mare număr de persoane de toate treptele și de toate neamurile în sala lui Regensburg, d-nii Rolla, Rosetti, Ghica și ceilalți s-au înfățișat dinaintea lor, le-au încunoștiințat propunerea făcută lor de dl ministru, și în urmare adunarea întreagă a ales îndată un comitet însărcinat de a redija cererile obștii pentru îmbunătățirea stării românilor din Moldova. Însuși dl ministru și dl aga au fost față la acea adunare și s-au putut încredința că toți mădularii ei s-au arătat însuflețiți de respectul legalității.
Comitetul s-a adunat a două zi dimineață, 28 mart, în casele logofătului C. Sturza și a înaintat lucrarea de care era însărcinat, cu toată nepărtinirea cugetului curat și cu toată iubirea de binele obștesc. Iată, fraților, cercetările făcute de el asupra stării nenorocite a tuturor claselor din Moldova și articolele propuse pentru îmbunătățirea acelei stări. Voi toți, locuitorilor săteni care gemeți sub asupririle cele mai strașnice; voi, militarilor care sunteți înstrâmbătățiți cu răsplătirea slujbelor voastre; voi, nevoieașilor, care v-ați pierdut sau vă pierdeți averile în mrejele judecătorești; voi toți, care iubiți Moldova și-i doriți binele, ascultați și judecați dacă acei ce au lucrat pentru binele vostru au fost niște netrebnici tulburători, precum ei sunt numiți în ofisurile domnești din 29 și 31 mart.
1. Fiindcă Reglementul Organic al Moldovei este temelia pe care stă așezată constituția noastră și fiindcă Mihail Sturza a călcat la prilejuri de interes personal articolele acestui Reglement, precum se dovedește prin chipurile întrebuințate de el la formarea Camerelor de deputați, adică: prin împărțire de decreturi, de posturi și de bani la alegători; precum se dovedește prin silnica depărtare din sânul Camerei a domnului Lascar Rosetti, deputatul ținutului Fălciu, și prin numirea arbitrară a altui deputat în locul său; precum se dovedește prin înființarea unei aspre cenzuri de care nici se pomenește în Reglement; precum se dovedește prin toate zilnicele nelegiuiri ce domnesc atât în ramurile judecătorești și administrative, cât și în întrebuințarea banilor bugetului; precum se dovedește prin slobozirea arbitrară de ofisuri, fără de a fi mai întâi supuse Adunării; precum se dovedește prin o mulțime de pedepse făcute fără judecată pravilicească și c.l.t.: Obștea, vroind a pune sfârșit unor asemene urmări vătămătoare drepturilor poporului, cere: „Sfânta păzire a Reglementului în tot cuprinsul său și fără nici o răstălmăcire.“
2. Fiindcă prin sistemul lui Mihail Sturza, corumperea s-a întins în toată țara, a pătruns în toate și a ajuns la gradul cel mai primejdios pentru viitorul Moldovei, precum se dovedește prin nerușinatele vânzări a hotărârilor judecătorești și a măsurilor administrative, lucruri cunoscute de toți; precum se dovedește prin obiceiul mituirii, care în vreme de 14 ani a prins mai adâncă rădăcină în țară decât însăși în vremea domniei fanarioților; precum se dovedește prin numeroasele pilde de nepăsare cu care mulți din alegători își vând voturile, fără a se gândi că își vând cugetul și Patria: Obștea, spre a stăvili întinderea unui rău ca acela care degradează caracterul nației și îl acoperă de rușine în fața lumii, cere: „Secarea corumperii prin pravile înadins făcute și a abuzurilor ce izvorăsc din acea corumpere“.
3. Fiindcă în ochii lui Mihail Sturza, cinstea oamenilor, siguranța personală și păzirea formelor sunt nesocotite și fiindcă în mai multe împrejurări a arătat în faptă o mare lipsă de respect pentru drepturile oricărui moldovean, precum se dovedește prin arestarea și trimiterea la mănăstirea Râșcăi a domnului Mihail Kogălniceanu, fără nici o cercetare formală și fără nici o judecată pravilicească, precum se dovedește prin arestarea și închiderea în cazarma din Galați a domnilor Toader Sion și Tuchididi, fără nici o cercetare formală și fără judecată pravilicească, precum se dovedește prin arestarea, închiderea în cazarma de la Galați și maltratația neomenească ce s-a făcut domnului Panu, prezidentul de Huși, fără nici o cercetare formală și fără nici o hotărâre pravilicească,Dl Panu a fost pedepsit pentru că, nevroind a-și vinde cugetul stăpânirii, a ales de deputat pe dl Lascar Rosetti, ce este cunoscut de om cu iubire de patrie.
N.B. Domnul A. Rusu și alții au fost încă jertfe ale nedreptății domnești! [V. A.] precum se dovedește prin exila rea de demult a logofătului Costache Sturza, visternicului Neculai Roznovanu și alții, pe la moșiile lor sau pe la mănăstiri, tot fără cercetare și fără judecată pravilicească; Obștea, vroind a feri în viitor pe fiecare locuitor de asemenea acte arbitrare, ce sunt neiertate de Reglement și nepotrivite cu legiuirile unei țări constituționale ca Moldova, cere: „Siguranța personală, adică: nimeni să nu mai poată fi pedepsit decât pe temeiul legilor și în urmarea unei hotărâri judecătorești“. Totodată, pentru de a feri pe fiecare arestat de a aștepta judecata ce i s-ar cuveni luni și ani întregi, prin închisori, precum adeseori s-au văzut pilde, Obștea cere: „Ca fiecare arestat să fie înfățișat în vreme de 24 ceasuri dinaintea tribunalului competent“.
4. Fiindcă locuitorii săteni au ajuns la gradul cel mai mare de ticăloșie prin nepăsarea mai multor proprietari și mai ales prin măsurile de asuprire ale guvernului lui Mihail Sturza, precum se dovedește prin dările de bani la care sunt supuși, sub cuvânt de plată pentru soldați, plată pentru slujitori, plată pentru cutiile satelor, plată pentru foaia sătească, plată pentru peceți ș.c.l. (toate aceste pe deasupra birului hotărât de Reglement); precum se dovedește prin nenumăratele beilicuri ce ei sunt siliți a face în orice timp, atât pentru proprietari, cât și pentru stăpânire, adică: podvozi grele, cărături de piatră, de lemn și de păcură pentru pavelele din Iași sau din târgurile ținutale; cărături de var, de piatră și de cherestea pentru zidirile particulare ale domnului în târguri și pe la moșii; lucrul nemăsurat al boierescului, lucrul șoselelor, lucrul podurilor ș.c.l., toate aceste sub bicele slujitorilor, pe care ei singuri îi țin cu banii lor; precum se dovedește prin asupririle cunoscute ale unor arendași, și mai cu seamă prin tiranicele schingiuiri ce însuși beizade Grigore Sturza face locuitorilor de pe moșiile ce el a luat în arendă; schingiuiri care au înfiorat țara întreagă, dar pe care domnul Moldovei le-a îngăduit ca un părinte bun și iubitor de... popor; precum se dovedește, întrun cuvânt, prin plângerile acestui popor fără ajutor și fără nădejde, plângeri drepte, de care se răsună țara și care au răzbătut în toată Europa civilizată: Obștea, ce cunoaște pe țărani ca frați buni de același sânge și de același nume, vroind a curma suferințele lor, cere: „Grabnica îmbunătățire a stării locuitorilor săteni, atât în relațiile lor cu proprietarii moșiilor, cât și în acele cu ocârmuirea, precum și contenirea tuturor beilicurilor cunoscute sub nume de plată și celelalte“.
5. Obștea cere ca: „Mazilii, ruptașii, ruptele Visteriei și celelalte clase privilegiate să fie ocrotiți potrivit Reglementului și să nu mai fie întrebuințați în trebi particulare“.
6. Tot în privirea ușurării nevoilor ce sunt în spatele țăranilor, Obștea cere ca: „Priveghetorii să se aleagă după glăsuirea Reglementului, fără nici o înrâurire din partea ocârmuirii“.
7. Fiindcă prin abuzurile catagrafiei trecute multe nedreptăți s-au introdus în plata birului și fiindcă prin urmare mulți din locuitorii ce sunt apărați de Reglement pentru acea plată se găsesc astăzi silnic cuprinși între birnici, precum se dovedește prin nenumăratele jalbe ce sunt în arhiva Visteriei, și mai cu seamă prin obșteasca jăluire a locuitorilor ținutului Vasluiului, în urma căreia dl Toader Sion și dl Tuchididi, împuterniciții lor, au fost închiși la cazarma din Galați, Obștea cere: „Alcătuirea unei noi catagrafii, spre a scăpa de împilare pe toți nenorociții locuitori care sunt asupriți prin abuzurile catagrafiei trecute“.
8. Fiindcă școalele, singurul mijloc de luminare pentru popor, au fost totdeauna neîngrijite de ocârmuire și fiindcă Mihail Sturza nu numai că nu a urmat glăsuirii Reglementului despre înformarea școalelor, ci dimpotrivă a înădușit pe cât a putut dezvoltarea învățăturilor în țară, precum se dovedește prin desființarea claselor celor mai însemnate din Academie și prin nepunerea în lucrare a reformelor propuse de către comisia școalelor, Obștea cere: „Reforma școalelor pe o temelie largă și națională, spre răspândirea luminilor în tot poporul“, căci acum învățarea limbii românești este disprețuită și intrarea în Academie este iertată numai celor care au bani, iar nu poporului sărac.
9. Fiindcă prin armarea arnăuților, Mihail Sturza a călcat Reglementul, a batjocorit miliția pământească și a pus în pericol atât averile, cât și viețile oamenilor, împiedicând totodată și relațiile comerciale lipsite de orice siguranță prin asemene măsură primejdioasă, Obștea cere: „Dezarmarea grabnică a arnăuților și a altor inși ce s-au înarmat de către ocârmuire și închezășuirea lor pe viitor că nu vor fi pricină de tulburare publică“.
10. Fiindcă ostașii românești însărcinați cu paza Patriei merită a fi sub cea mai de aproape îngrijire a ei și fiindcă până acum ei au fost supuși unui sistem de disciplină aspră și înjositoare caracterului militar, precum și înstrâmbătățiți în răsplătirea slujbei lor prin nedreptatea favorului, Obștea cere: „Ridicarea pedepselor trupești, înjositoare caracterului, din disciplina miliției naționale; îmbunătățirea hranei sale și mai ales dreapta înaintare în ranguri, după vechimea slujbei și după meritele personale“.
11. Totodată spre a îndemna pe locuitori a nu mai fugi de ostășie, Obștea cere: „Ca militarii care au slujit Patriei și care au câștigat recunoștința obștească să fie scutiți de orice dăjdii, când vor ieși din slujbă“.
12. Fiindcă până acum miniștrii nu au fost altă decât împlinitorii vroințelor domnului, deși după Reglement ei au fost răspunză tori de toate lucrările lor, și fiindcă o asemenea anomalie a fost totdeauna vătămătoare intereselor țării, Obștea cere ca: „Miniștrii să aibă deplina libertate pravilicească în lucrările lor, pentru ca să poarte cu drept răspunderea acestor lucrări“.
13. Fiindcă banii ridicați asupra poșlinei grânelor împiedică pe de o parte înlesnirea comerțului și înflorirea agriculturii, iar pe de altă parte nu aduc nici un folos țării, ci numai domnului singur, căruia acei bani sunt hărăziți de către adunarea obștească, Obștea cere: „Desființarea poșlinei ca una ce este vătămătoare agriculturii și comerțului“.
14. Tot pentru înlesnirea negoțului, Obștea cere, potrivit Reglementului: „Îmbunătățirea portului Galați, ca cel mai mare canal al înfloririi comerțului și agriculturii Moldovei“.
15. Fiindcă clerul Moldovei se află în cea mai proastă stare prin neîngrijirea ocârmuirii; fiindcă Mihail Sturza nu și-a împlinit, în vreme de 14 ani, datoria sa de domn creștin, datorie sfântă, ce îi poruncea să ridice starea morală, socială și intelectuală a preoților, adică: a acelor oameni ce sunt îndatorați prin misia lor de a propovă dui popoarelor iubirea de oameni, de Patrie și de Dumnezeu; și fiindcă în urmarea acelei nepăsări a ocârmuirii poporul Moldovei a pierdut tot respectul către tagma preoțească de astăzi, Obștea cere: „Ridicarea morala, socială și intelectuală a clerului“.
16. Fiindcă prin neorânduielile ce domnesc în ramurile judecătorești și administrative și prin sistemul de hatâruri adoptat de ocârmuire, creditul public s-a desființat cu totul; fiindcă o mulțime de datorii rămân neplătite la vadele și peste vadele din pricina nepăzirii legilor; fiindcă împrumutările de bani au ajuns a fi nesigure, deși ar fi legalizate de judecătorii și închezășuite pe amaneturi; și, în sfârșit, fiindcă asemenea neorânduieli sunt menite a dărâma negoțul țării, Obștea cere: „Păzirea cu sfințenie a legilor pe care se reazemă creditul public, și aceasta în privirea tuturor, fără osebire, pentru siguranța relațiilor comerciale“.
17. Tot spre înlesnirea negoțului, Obștea cere: „Înformarea unui tribunal de comerț în Iași și tălmăcirea în limba națională a codului de comerț francez ce este primit de Reglement“.
18. Fiindcă Mihail Sturza, nemulțumindu-se de toate mijloacele legiuite și nelegiuite ce întrebuințează spre mărirea averilor sale, a pus mâna și pe o parte însemnătoare din banii țării, intrigând prin obștească adunare ca să i se hotărască și banii Rezervei, sumă de mai mult de un milion, afară de lista civilă și de banii poșlinei; și fiindcă Rezerva în oricare țară este hotărâtă pentru îmbunătățiri obștești, iar nu pentru îmbogățiri particulare, Obștea cere ca: „Banii de rezervă să fie întrebuințați în formarea unei bănci de scomt pentru înlesnirea negoțului țării“.
19. Fiindcă până acum hrana Obștii de prin târguri a fost speculată de oamenii ocârmuirii, de ispravnici și de agi, care, având puterea în mâinile lor, au fost volnici de-a face tot soiul de abuzuri, spre câștigul lor particular; și fiindcă prin îngăduirea acelor neorânduieli din partea ocârmuirii, locuitorii târgurilor au fost totdeauna nedreptățiți Obștea, spre a opri asemenea abuzuri, cere ca: „Hrana Obștii de prin târguri să fie sub cea mai de aproape îngrijire a guvernului, pentru de a nu se mai face un mijloc de îmbogățire particulară“.
20. Fiindcă poliția este în cea mai mare neorânduială, încât comisarii au ajuns a fi tiranii claselor de jos: și fiindcă soarta arestaților, supusă vroințelor acelor comisari, înfiorează omenirea, Obștea cere: „Așezarea poliției pe principii omenești în privința nenorociților arestați“.
21. Fiindcă guvernul, călcând legile, a îndrăznit a pedepsi fără a-i judeca pe toți câți s-au cercat a manifesta în public dorințele lor de îmbunătățiri obștești; și fiindcă a îndrăznit a se arăta atât de arbitrar în actele sale, până și de a ridica drepturile politice ale unor din boieri, precum se dovedește prin publicarea în Buletin a ridicării drepturilor politice ale hatmanului Alecu Aslan și ale dlui Moldovanu, Obștea cere: „Liberarea tuturor arestaților civili și militari în pricini politicești și reîntoarcerea drepturilor politice acelora căror li s-au ridicat nedrept pentru asemenea pricini“.
22. Fiindcă s-au văzut multe pilde de scoatere din slujbă a amploiaților vrednici și cinstiți, care nu au vroit a fi instrumente oarbe ale nedreptăților ocârmuirii — precum se dovedește prin depărtarea din postul de prezident a domnului Panu (pentru că acesta a ales deputat pe dl Lascar Rosetti); precum se dovedește prin o mulțime de alte pilde cunoscute de toți; și fiindcă aseminea nelegiuri sunt menite a stinge simțirile de cinste din inimile amploiaților care se țin cu slujba, Obștea cere: „Nestrămutarea din posturi a amploiaților vrednici și cinstiți și înaintarea lor în posturi mai înalte potrivit meritelor și cuprinsului Reglementului“. Totodată spre a pune pe amploiați în stare de a nu fi siliți să primească mită de la împricinați, Obștea cere: „Sporirea lefurilor amploiaților pentru de a le înlesni mijloace de viețuire cinstită și neatârnată“.
23. Asemenea, spre contenirea abuzurilor ce s-au introdus în administrație, Obștea cere: „Ca toți amploiații să fie răspunzători pentru faptele lor în lucrările slujbelor ce le vor fi încredințate“.
24. Fiindcă, din lipsa unei bănci naționale, toată înlesnirea bănească a negoțului se află în mâinile zarafilor jidovi care speculează cu camete nelegiuite, Obștea, spre a dărâma acel sistem de tâlhării ce domnește în toată țara sub ochii ocârmuirii, cere: „Înființarea unei banci naționale pe cel mai sigur temei“.
25. Fiindcă Codica criminală și Procedura cer o reformă radicală și fiindcă sistemul pedepsitor, adică starea ticăloasă a închisorilor, lipsa de hrană îndestulătoare pentru arestați, bătăile de biciul călăului pe ulițe și celelalte sunt acte ce degradează omenirea în veacul acest de civilizație, Obștea cere: „Grabnice reforme de îmbunătățiri în Codica criminală, în Procedură și în Sistemul pedepsitor“.
26. Fiindcă banii pensiilor, în contra cuprinsului Reglementului, s-au împărțit nedrept și pe hatâruri și fiindcă multe persoane înavuțite primesc pensii mari, iar nevoiașii, care prin slujbele lor au câștigat dreptul de ajutor, sunt nedreptățiți precum se dovedește prin pensiile de zece lei pe lună ce sunt hotărâte pentru unii din soldații răniți în deosebite întâmplări, unde s-au purtat cu vitejie; precum se dovedește prin o mulțime de alte pilde, Obștea cere: „Împărțirea dreaptă a banilor pensiilor și îndreptarea abuzurilor ce s-au introdus în împărțirea acelor bani“.
27. Fiindcă, după cuprinsul Reglementului, ofisurile domnești nu pot avea putere pravilicească pân-a nu fi supuse cercetării obșteștii Adunări și fiindcă Mihail Sturza de mai mulți ani sloboade necontenit ofisuri și le pune în lucrare, ca și când Moldova nu ar fi o țară constituțională, ci o monarhie absolută Obștea, dorind contenirea de asemene călcări în drepturile Patriei sale, cere ca: „Ofisurile slobozite până acum de ocârmuire în ramurile judecătoresc și administrativ să se supuie voturilor obșteștii Adunări, și pe viitor să se contenească de a se slobozi asemenea ofisuri fără de a fi cercetate de Adunare“.
28. Fiindcă sfânta Dreptate trebuie să domnească la lumina soarelui și, în urmare, fiindcă lucrările judecătorești trebuie să nu se facă în taină, Obștea cere ca: „Seanțele tribunalelor să fie publice“.
29. Fiindcă după Reglement toți românii au dreptul de a fi față la lucrările obșteștii Adunări, lucrări ce privesc însăși soarta lor, și fiindcă stăpânirea a cercat în mai multe rânduri a opri publicului intrarea în sala Camerei, Obștea cere ca: „Seanțele obșteștii Adunări să fie publice“. Totodată, potrivit Reglementului, cere ca: „Ținerea bunei orânduieli în sânul Camerei să atârne de aceasta însăși, iar nu de vornicia de aprozi“.
30. Fiindcă obșteasca Adunare este reprezentația nației și are de sfântă îndatorire întemeierea fericirilor Patriei și sprijinirea drepturilor fiecărui român, Obștea cere ca: „Tot pământeanul să aibă dreptul de a adresa jalbă obșteștii Adunări“ (spre a putea găsi ocrotire împotriva nedreptăților ce ar pătimi din partea stăpânirii).
31. Fiindcă prin împărțire de posturi, de ranguri și de răsplătiri bănești la deputați, domnul are mijloace de a-și forma o majoritate favoritoare intereselor sale și vătămătoare intereselor țării, precum se poate dovedi prin actele Camerelor trecute care, fără nici un drept, au hărăzit lui Mihail Sturza banii poșlinei și ai rezervei, și care, mărindu-i lista civilă, i-au mai încuviințat încă a lua din Visterie suma de aproape de 40.000 galbeni, sub cuvânt de chirie de palat, Obștea, spre a pune stavilă corumperii deputaților, cere ca: „Deputații să nu poată fi în slujbă și să nu poată primi nici ranguri, nici răsplătire bănească în vremea deputăției lor“.
32. Fiindcă chipurile întrebuințate de ocârmuire în alegerea deputaților obșteștii Adunări de acum au fost cu totul ilegale și împrotiva glăsuirii Reglementului, adică: fiindcă Mihail Sturza a trimis în ținuturi pe dl visternic și pe dl postelnic ca să înfluențeze voturile alegătorilor prin împărțire de bani, de posturi și de decreturi; și fiindcă afară de aceste mijloace de corumpere a mai întrebuințat încă și îngrozirea, trimițând la Bacău pe dl aga din Iași cu arnăuți și pompieri înarmați, ca să fie față la alegere; și fiindcă fără nici o dreptate Mihail Sturza a depărtat din sânul Camerei pe dl Lascar Rosetti, deputatul Hușului, și a numit de la sine pe altul în loc; și fiindcă o asemene Adunare alcătuită prin chipuri arbitrare și nelegiuite nu insuflă nici o încredere țării, Obștea cere: „Desființarea acestei Camere (ce nu poate exista, după Reglement fiind ilegală) și înjghebarea unei noi Adunări, fară nici o înrâurire asupra alegătorilor din partea guvernului, pentru ca aceasta să fie adevărata reprezentație a nației și adevărata închezășuire a fericirii Patriei“.
33. Fiindcă până acum articolul 57 din Reglement a fost nebăgat în seamă, Obștea cere ca: „În puterea acelui articol, Camera să aibă dreptul de-a face domnului punere înainte a tot felul de lucru privitor la folosul obștesc“.
34. Fiindcă Mihail Sturza, urmând sistemului său de dărâmare a nației, a căutat a opri dezvoltarea inteligenței, spre a ținea pe popor în întunecime; și fiindcă de când s-a suit pe tron, el a înădușit orice încercare de propășire prin înființarea unei cenzuri aspre și despotice (de care nici se pomenește în Reglement) și prin închiderea arbitrară a celor mai bune foi publice, precum Alăuta românească, Dacia literară și Propăsirea, Obștea, dorind luminarea poporului și înflorirea literaturii românești, cere: „Ridicarea cenzurii în privirea tuturor trebilor și a intereselor din lăuntrul tării“. Și aceasta pentru ca pe viitor toate actele ce s-ar face împotriva legilor să fie supuse publicității, iar nu să rămână ascunse și necenzurate de Obște.
35. Fiindcă înarmarea arnăuților de către stăpânire a arătat vederat țării întregi care sunt simțirile adevărate ale părintelui Moldovei, Mihail Sturza, pentru obște și fiindcă semeția unei asemenea măsuri dușmănești a îngrijit pe toți locuitorii atât pentru vremea de față, cât și pentru viitor, Obștea, spre a se pune în stare de apărare a averilor și a vieții, cere: „Înformarea grabnică a unei garde cetățene prin toate târgurile tării, alcătuită atât de români, cât și de străini proprietari“.
Acestea sunt, fraților, cererile Obștii pentru folosul și siguranța Patriei; judecați acum, în cuget curat, care a fost dușmanul vostru? Obștea, ce le-a propus domnului, sau Mihail Sturza, care nu a vroit să le încuviințeze?
După săvârșirea redacției acestor articole, lucrate în grabă, pentru că stăpânirea amenința adunările Obștii, s-a făcut citirea lor în fața unui mare număr de boieri însemnați, de neguțători și de străini adunați în sala logofătului Costache Sturza și încuviințându-se ele de către toți, cu toții au cerut să adauge iscăliturile lor la iscăliturile mădulărilor comitetului. Peste 800 de nume s-au subscris pân-în seară și au întărit valoarea acelei lucrări. Însuși preasfinția-sa mitropolitul Moldovei a consfințit prin a sa iscălitură dreptele cereri ale Obștii. A doua zi, comitetul a împărtășit ministrului copie de articolele pomenite, pentru ca să o arate domnului, nădăjduind că domnul s-ar ținea de făgăduința ce dase de a împlini dorințele poporului. Însă Mihail Sturza, care acum își pregătise puterile armate bizuindu-se în oarecare notă a Rusiei atingătoare de Principatele Dunării, își azvârle deodată masca de părinte al Patriei și deodată s-arată în toată furia sa. Ura lui asupra bunilor patrioți, ațâțată prin reclamațiile drepte ale nației, se trezește mai înveninată decât oricând! Stăpânit de interesul său particular, temându-se de a pierde mijloacele sale de îmbogățire prin încuviințarea acelor 35 de puncturi, și mai cu seamă îngrozindu-se la ideea de a fi silit prin o nouă Cameră să deie socoteală de toți banii țării în vreme de 14 ani, Mihail Sturza se face surd la plângerile Patriei sale, disprețuiește cererile ei și poruncește fiilor săi, beizadelile Dimitrie și Grigore, să pornească miliția asupra Obștii, oriunde ar găsi-o adunată! Părintele Patriei, făr-a se îngriji de ideea războaielor civile, poruncește uciderea între frați de același sânge, de același nume, de aceeași lege!
Odată cu această poruncă, el fuge de la palat, se închide în cazarmă, și acolo, ațâțând soldații prin băuturi îmbătătoare și prin răstălmăcirea punctului glăsuitor despre garda cetățeană; făcându-i să creadă că Obștea vroiește să desființeze miliția prin formarea acelei gărzi; înșelându-i cu tot soiul de clevetiri împrotiva acelor ce vroiau binele lor, îi repede asupră-le ca asupra unei bande de hoți răzvrătitori.
Șase sute de soldați, întovărășiți de pompieri cu topoare, de arnăuți înarmați și de un tun, se pornesc sub comanda beizadelelor, merg de calcă casa logofăt. Costache Sturza și, negăsind acolo decât pe stăpânii casei, se înaintează spre locuința dlui Aleco Mavrocordat.
În vremea aceasta, un mic număr de persoane, adunate la dl Mavrocordat, așteptau răspunsul ocârmuirii, făr-a avea nici un prepus de măsurile ce se pregăteau la cazarmă; când deodată câțiva mădulări ai comitetului, întorcându-se de la dl ministru, le spun că vodă nu vroiește a încuviința unele din cele mai drepte cereri ale Obștii. Totodată sosește vuietul că miliția s-a înarmat și s-a pornit din cazarmă!
La aflarea acestor vești o indignare grozavă pătrunde pe toți. Toți într-un glas strigă: „La arme, fraților! vodă ne-a înșelat! Vodă vrea să ne omoare! La arme, la arme, să ne apărăm viața!“ Dar pân-a nu apuca încă de a se pune în stare de apărare, miliția sosește și, urmând poruncilor lui beizade Grigore, se aruncă asupra tinerilor neînarmați ce găsește în casa lui Mavrocordat și, măcar ca aceștia strigă la soldați: „Fraților! noi vrem binele vostru! noi suntem frații voștri!“, soldații turbați îi lovesc cu straturile și cu baionetele puștilor, rănesc vreo câțiva din ei, îi leagă ca pe niște hoți și îi duc la cazarmă, după ce au sfărâmat toate mobilele din casă!
După această izbândă în care șefii miliției au câștigat hula lumii prin cruzimea poruncilor lor, oamenii poliției, comenduiți de aga, și soldații cu arnăuții, comenduiți de beizade Grigore încep a se abate ca cete de hoți pe la birturi și pe la casele boierilor, strică ușile, sfarmă mobilele, pradă lucrurile și leagă pe toți câți găsesc înlăuntru. Târgul întreg este luat în asalt de bande de slujitori beți și de arnăuți aprinși de dorul prădăciunii. Casa cneazului Gheorghe Cantacuzino este călcată noaptea, deși stăpânul casei este sudit rusesc. Armele cneazului, ceasornice de preț și alte, tot ce se găsește sub mâinile arnăuților este prădat.
— Casa Rosetteștilor este călcată și tuspatru frații arestați și închiși la cazarmă. Casele lui Neculai Docan, a logofăt. Lupu Balș, a lui Harnav și alte multe sunt călcate fără sfială; și într-o singură noapte peste 200 de oameni sunt prinși, legați și aruncați în închisori. Iar 13 din tinerii cei mai însemnați din Moldova sunt legați în căruțe de poștă și duși la Galați, făr-a li se da nici apă măcar într-un drum de 14 poște, făr-a li se da nici mantale de coperit, spre a fi feriți de răceala nopții! De la cazarma din Galați ei sunt transportați la cetatea Măcin de pe malul drept al Dunării, fără să fi fost nici judecați, nici osândiți de vreun tribunal după pravilele țării. — Cât pentru ceilalți nenorociți de prin temnițele Iașului, numai ei și Mihail Sturza, și Dumnezeu știu ce necazuri au pătimit, ce pedepse au suferit și suferă încă poate, pentru că au manifestat nobila dorință de îmbunătățiri în Patria lor!
Iată, fraților! rezultatul făgăduințelor lui Mihail Sturza! înșelăciuni, nelegiuiri, călcări de case, prădăciuni, risipiri, schingiuiri, închideri prin temnițe, bătăi cu bicele prin închisori, exiluri, călcări de drepturi ale tuturor, disprețuirea legilor țării, osânde fără judecată pravilicească, pedepse barbare împrotiva tuturor așezămintelor țării noastre! Și încă nu-i tot! Mihail Sturza, nemulțumindu-se cu toate jertfele ce au picat de mâinile sale și vroind a se dezbăra odată pentru totdeauna de tinerimea țării, de acea bandă de răzvrătitori ce avea curaj a protesta împotriva nelegiuirilor ocârmuirii, Mihail Sturza, zic, vroind a secera cu o singură lovitură toată nădejdea Patriei, face liste de proscripții și le trimite pe la ținuturi cu porunci aspre de prigonire asupra celor cuprinși în ele; închide granițele pentru ca nimeni să nu poată scăpa de zbirii lui, nici să poată intra în țara lor tinerii ce se întorceau din străinătate; făgăduiește prețuri mari pentru capetele unora din frații noștri, anume: Costache Moruzi, V. Ghica și alții și totodată, profitând de groaza obștească și întrebuințând toate mijloacele de corumpere și de amenințare, adună prin țară iscălituri de mulțumire pentru părinteasca lui oblăduire!
Iată, fraților, faptele cu care domnul Moldovei s-a făcut răspunzător către Omenire și către Dumnezeu. Acestea sunt petele neșterse cu care el s-a acoperit în ochii lumii de față, și ai viitorimii!
Acum Mihail Sturza triumfează, căci a ajuns la scopul său! Tinerimea, nădejdea țării, este proscrisă! Patrioții cei mai vrednici sunt depărtați de la sânul Patriei, încât cei dintre dânșii care sunt încă pe loc au rămas fără ajutor și fără putere! Acum domnul Moldovei triumfează, căci Moldova poartă doliul copiilor săi! Fraților români din toată România!
Voi, locuitorilor săteni din Moldova, ale căror drepturi au fost disprețuite de acel ce se numește Părintele Vostru;
Voi, neguțătorilor, care ați fost jigniți în interesele voastre prin pusteirea capitalei;
Voi, boierilor, care ați câștigat cinstirea lumii întregi, sprijinind drepturile poporului;
Voi toți care vă jeliți frații, părinții, rudele și copiii depărtați de la sânurile voastre prin tirania ocârmuirii;
Veniți să unim cu toții glasurile noastre și să protestăm împotriva lui Mihail Sturza! Să protestăm în numele fraților noștri, care au fost și sunt încă pedepsiți prin închisori și exiluri, fără de a fi fost judecați! — în numele Patriei noastre ce este în agonie! — în numele Omenirii batjocorite! în numele lui Dumnezeu care ne privește!
Veniți să unim cu toții glasurile noastre și să le înălțăm la ceruri, pentru ca să se coboare în Patria noastră Sfânta Dreptate, ce judecă pe cei răi și îi supune la pedepse înfricoșate spre a-i face pilde de îngrozire omenirii în toate veacurile!
VASILE ALECSANDRI
(Mădular al comitetului ales de Obște pentru redacția cererilor sale.)
Mai – 1848
