De pe plaiu-nstrăinărei,

Unde zac și simt că mor

De amarul desperărei

Și de-al țării mele dor,

Văd o pasere voioasă

Apucând spre răsărit,

Și o rază luminoasă,

Și un nour aurit.

„Păsărică zburătoare,

Unde mergi cu dorul meu?“

„Am solie-ncântătoare

De la sfântul Dumnezeu

Să duc glas de armonie

Țărmurilor românești

Și să scald în veselie

Inimile ce jălești!“

„Rază vie, călătoare,

Unde mergi cu dorul meu?“

„Am solie-nvietoare

De la sfântul Dumnezeu

Să depun o sărutare

Pe al țării tale sân

Și s-aduc o alinare

Jalnicului tău suspin.“

„Nouraș pătruns de soare,

Unde mergi cu dorul meu?“

„Am solie roditoare

De la sfântul Dumnezeu

Să mă las în Românie,

Ca să crească mii de flori

Pe frumoasa ei câmpie

Ce o plângi adeseori!“

„Du-te, rază strălucită,

Du-te mică păsărea,

Și pe țara mea iubită

Mângăieți-o-n lipsa mea!

Iar tu, nour de rodire,

Fă să crească-n sânul tău,

Cu verzi lauri de mărire,

Floarea sufletului meu!“