Share on Twitter Share on Facebook

O noapte la Alhambra

România Literară, 22 ianuarie 1855

În Alhambra strălucită

Mult vestită,

Unde sufletul uimit

Drăgălaș se desfătează

Și visează

La trecutul fericit;

Pe o noapte-nseninată

Și-nstelată,

Eram singur admirând

Peste marmurile dalbe

Raze albe

Din luceferi lunecând.

Dulce-a nopților făclie

Argintie

În Alhambra deștepta

Mii de umbre nevăzute

Și tăcute

Ce pe rând se arăta,

Și trecând printre coloane,

Prin saloane,

Veniau toate-a să-nchina

La frumoasa lor regină

Ce-n lumină

Tainic, lin se legăna

Astă fantasmă gingașă,

Drăgălașă

Ca un zimbet de copil,

Era falnica sultană

Africană,

Fiică a lui Boabdil,

Linda-Raia, pentru care

Mic și mare

Sufletul său ar fi dat,

Pe când dalba-i tinereță

Și frumseță

Încântau acest palat.

Acum Linda în tăcere,

Cu durere

Se uita l-a ei surori,

Și-n a Leilor fântână

A sa mână

Arunca plăpânde flori,

Iară umbrele ușoare,

Zâmbitoare,

Privind floarea ce cădea,

Pe-a fântânei apă lină,

Cristalină,

Se pleca, se oglindea.

Dulce era acea noapte

Fără șoapte

Pe-al Andaluziei plai!

Când deodată-o armonie

Serafie

Resuna viu în sarai.

O duioasă biulbiulină

Din grădină

Începuse a cântă,

Ș-al ei cântic de iubire

Cu uimire

Linda-Raia-l asculta.

Toate umbrele-ncântate,

Adunate

Sub al lunei dulce foc,

De mâni gingaș se luară,

Se-nșirară

Iute vesel pentru joc,

Și-n Alhambra nesonoră

Ele-n horă

Începură-a se-nvârti

Cu-o mișcare grațioasă,

Luminoasă

Care mințile-mi răpi.

Fiecare dintre ele

Blând la stele

Se uita, jucând ușor,

Și steluțele uimite,

Neclintite,

Vărsau raze-n ochii lor.

Toate-n horă vesel prinse

Și cuprinse

De-ale danțului beții,

Respândeau luciri ușoare

Zburătoare

Ce săltau prin galerii ;

Și din horă, din zburare,

Fiecare

Cu-o zâmbire saluta

Pe-a saraiului regină

Ce-n lumină

Danțul răpede-l purta.

Dar o rază aurită,

Răslățită

Din a zorilor cununi.

Străluci ca o săgeată

Deodată

Pintre-a nopței dulci minuni,

Și ghirlanda de fecioare

Zâmbitoare,

Invârtindu-se voios,

Se-nălță pană la stele,

Și cu ele

Peri ca un vis frumos!

Grenada. — 1853