Mandarinul

Mandarinu-n haine scumpe de mătasă vișinie.

Cu frumoase flori de aur și cu nasturi de opal,

Peste coada-i de păr negru poart-o vânătă chitie

Care-n vârf e-mpodobită c-un bumb galben de cristal.

Fericit, el locuește un măreț palat de vară

Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși.

Mari lanterne transparente de o formă mult bizară

Răspând noaptea raze blânde pe balauri fioroși.

O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină

Se strecoară-n arabescuri prin pereții fini de lac,

Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină

Ce mirează flori de Lotus în oglinda unui lac.

Ochiul vesel întâlnește, pe colnice-nverzitoare,

Turnuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz,

Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare,

De resunetul metalic al Tam-Tamului de bronz.

Iat-o joncă aurită pe albastrul apei line,

Cu vântreli de rogojină și cu vâsle de sandal.

In lăuntru râde visul fericirilor divine.

Mandarina cu ochi galeși și cu sînul virginal.

Ea-n grădină se coboară si-n palat apoi dispare,

Pe nisip călcând a-lene cu-ale ei picioare mici.

Nor de fluturi zboară-n cale-i și cu-a lor aripi se pare

C-ar voi s-o mai oprească pintre arborii pitici.

Ea se duce-n galerie s-o dezmierde Mandarinul !..

Grațioasă, pânditoare sub cortelu-i de atlaz,

Îl invită cu ochirea, cu surâsul, cu suspinul.

Ca să guste voluptatea amorosului estaz.

Dar el stă în trândăvie pe-un dragon de porcelană.

La minunile frumoase ce-i zâmbesc, nesimțitor,

Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană

Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbârnâitor.

Share on Twitter Share on Facebook