De Paști în satul vesel căsuțele-nălbite

Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite

Pe care cocostârcii, înfipți într-un picior,

Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor.

Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună

Flăcăi și fete mândre ce râd cu voie bună;

Și-n sunet de vioare, de cobze și de nai

Se-ntoarce hora lină, călcând pe verde plai.

Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,

Românce cu ochi negri și cu ștergare albe

Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,

Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc.

Și scrânciobul se-ntoarce, purtând în legănare

Părechi îmbrățișate cu dulce înfocare,

Ochiri scânteietoare și gingașe zâmbiri

Ce viu răspând în aer electrice luciri.