Frunză verde clocotici,

La tot plopul câte cinci,

Iar la plopul cel mai mare

Șade un voinic calare

Și tot zice cu oftare:

„La fântâna cu cerdac

Este-un trandafir de leac.

Cum aș face să nu-l scap,

Să mi-l pun seara la cap.

Toată noaptea să-mi visez

Mândrulița ca să văz

De gândește ea la mine

Ori de umblă-n căi străine!“