Pe-un picior de plai, 

Pe-o gură de rai, 

Iată vin în cale, 

Se cobor la vale 

Trei turme de miei, 

Cu trei ciobănei. 

Unu-i moldovan, 

Unu-i ungurean 

Și unu-i vrâncean. 

Iar cel ungurean 

Și cu cel vrâncean, 

Mări, se vorbiră, 

Ei se sfătuiră 

Pe l-apus de soare 

Ca să mi-l omoare 

Pe cel moldovan, 

Că-i mai ortoman 

Ș-are oi mai multe, 

Mândre și cornute

Și cai învățați

Și câni mai bărbați. 

Dar cea mioriță, 

Cu lână plăviță, 

De trei zile-ncoace 

Gura nu-i mai tace, 

Iarba nu-i mai place. 

— Mioriță laie, 

Laie, bucălaie, 

De trei zile-ncoace 

Gura nu-ți mai tace! 

Ori iarba nu-ți place, 

Ori ești bolnăvioară, 

Drăguță mioară? 

— Drăguțule bace, 

Dă-ți oile-ncoace, 

La negru zăvoi, 

Că-i iarbă de noi 

Și umbră de voi. 

Stăpâne, stăpâne, 

Îți cheamă ș-un câne, 

Cel mai bărbătesc 

Și cel mai frățesc, 

Că l-apus de soare 

Vreau să mi te-omoare 

Baciul ungurean 

Și cu cel vrâncean! 

— Oiță bârsană, 

De ești năzdrăvană 

Și de-a fi să mor 

În câmp de mohor, 

Să spui lui vrâncean 

Și lui ungurean 

Ca să mă îngroape 

Aice, pe-aproape, 

În strunga de oi, 

Să fiu tot cu voi; 

În dosul stânii, 

Să-mi aud cânii. 

Aste să le spui, 

Iar la cap să-mi pui 

Fluieraș de fag, 

Mult zice cu drag; 

Fluieraș de os, 

Mult zice duios; 

Fluieraș de soc, 

Mult zice cu foc! 

Vântul, când a bate, 

Prin ele-a răzbate 

Ș-oile s-or strânge, 

Pe mine m-or plânge 

Cu lacrimi de sânge! 

Iar tu de omor 

Să nu le spui lor. 

Să le spui curat 

Că m-am însurat 

C-o mândră crăiasă, 

A lumii mireasă; 

Că la nunta mea 

A căzut o stea; 

Soarele și luna 

Mi-au ținut cununa. 

Brazi și păltinași 

I-am avut nuntași, 

Preoți, munții mari, 

Păsări, lăutari, 

Păsărele mii, 

Și stele făclii! 

Iar dacă-i zări, 

Dacă-i întâlni 

Măicuță bătrână, 

Cu brâul de lână, 

Din ochi lăcrimând, 

Pe câmp alergând, 

De toți întrebând 

Și la toți zicând 

„Cine-a cunoscut 

Cine mi-a văzut 

Mândru ciobănel, 

Tras printr-un inel? 

Fețișoara lui, 

Spuma laptelui; 

Mustăcioara lui, 

Spicul grâului; 

Perișorul lui, 

Peana corbului; 

Ochișorii lui, 

Mura câmpului?“ 

Tu, mioara mea, 

Să te-nduri de ea 

Și-i spune curat 

Că m-am însurat 

C-o fată de crai, 

Pe-o gură de rai, 

Iar la cea măicuță 

Să nu spui, drăguță, 

Că la nunta mea 

A căzut o stea, 

C-am avut nuntași 

Brazi și păltinași, 

Preoți, munții mari, 

Păsări, lăutari, 

Păsărele mii, 

Și stele făclii!