Ștefan, Ștefan, Domn cel mare

Seamăn pe lume nu are

Decât numai mândrul soare!

Din Suceava când el sare,

Pune pieptul la hotare

Ca un zid de apărare!

Brațul lui fără-ncetare

Bate hoardele tătare,

Bate cetele maghiare,

Bate leși din fuga mare,

Bate turci pe zmei călare

Și-i scutește de-ngropare.

Lumea-ntreagă stă-n mirare,

Țara-i mică, țara-i tare

Și dușmanul spor nu are.

Ștefan, Ștefan, Domn cel mare,

În Suceava cuibu-și are

Ca un șoim voinic și tare.

Din Suceava când el sare

Zi și noapte, de călare,

Se bate-n patru hotare.

Pe tătari îi căsăpește,

Pe unguri îi pârjolește ¹⁶⁹ ,

Și pe turci îi risipește.

Iar pe leși cu chica tare ¹⁷⁰

Îi avântă-n spânzurare,

Și-i înjugă ca să are ¹⁷¹ !