„Tudor, Tudor, Tudorel,

Dragul mamei voinicel!

De când mama ți-ai lăsat

Și olteni ți-ai adunat

Pe ciocoi să-i prinzi în gheară

Și s-alungi grecii din țară,

Mult la față te-ai schimbat

Și mi te-ai întunecat!

Spune, maică, ce te doare

Ca m-oi face vrăjitoare

De alean să te descânt,

Să calci vesel pe pământ.”

„Alei, maică! alei, dragă!

Curând visul mi-l dezleagă,

Că știi, maică! am visat

Buzduganu-mi fărâmat!

Sabia-mi cea bună, nouă

Am visat-o ruptă-n două,

Pușca mea cea ghintuită

Am visat-o ruginită!

Maică! pistoalele mele

Le-am visat făr' de oțele,

Apoi încă-am mai văzut

Șarpe galben prefăcut

Ce purta coarne de țap

Și creastă roșie-n cap,

El avea ochi vânzător,

Avea grai lingușitor

Și mă tot ruga mereu

Să mă duc la cuibul său.”

„Ba, ferească Dumnezeu,

Să nu te duci, fătul meu,

C-acel șarpe veninos

E vreun dușman ticălos,

Vreun hoț volintiraș

Și la inimă vrăjmaș.”

„Maică, măiculița mea,

Cum să scap de cursă rea?

Căci un glas prevestitor

Îmi tot spune c-am să mor”

„Dar să mori, drăguțul meu,

Facă ce-a vrea Dumnezeu!

Dar să știi tu de la mine

Că-un român voinic ca tine

Pân ce cade, pân' ce moare

Calcă șerpii în picioare,

Căci de-un șarpe-nveninat

I se iartă un păcat ²⁰¹ .”