Aoleo! mamă Ileană!

Cată-mi vreo buruiană ²²²

Și cu mine-ți fă pomană.

Mergi în câmp de-alege-un smoc

Tot de mac și busuioc,

Să-mi stingi inima de foc.

C-a fi azi o săptămână,

Am văzut pe la fântână

O puicuță de română,

Și de-atunci dorul mă frânge,

Soarele din cer mi-l stinge,

Și la groapă mă împinge.

Dragostele tinerele

Nu se fac din viorele,

Ci din buze subțirele.

Blestemat să fie locul

Unde mi s-a aprins focul

De-mi tot plâng acum norocul.

Blestemat să fie ceasul

Când i-am urmărit eu pasul

Și i-am auzit eu glasul.

Cu pasul m-a rătăcit,

Cu glasul m-a amețit;

Liniștea mi-am prăpădit!