Arde-mi-te-ai, codre des!

Văd bine că s-a ales

Din tine să nu mai ies!

Am intrat făr' de musteață

Ș-acum arunc cărunteață.

Am intrat pui de român

Ș-am ajuns moșneag bătrân!

Alei! codre blestemat!

Mă ții de tine legat,

Și eu mult m-am săturat

A trăi tot depărtat

Și de lume-nstrăinat.

Căprioară, surioară,

Dor de lume mă omoară,

Roade poala codrului,

Să-mi văd fața dorului

Și să merg la mândra mea

Care m-am iubit cu ea,

Din copilăria mea.