Unde te duci, bărbățele,

Și cui mă lași, suflețele?

Cum de nu te-nduri de mine

Și lași să plâng după tine?

Te întoarce și te uită

Ca să-mi vezi jalea cea multă.

Vai! nu mai pot, cad pe cale.

Mă sfârșesc amar de jale.

Stai, drăguțul meu cel dulce,

Stai, nu grăbi de-a te duce;

Stai ori mă ia și pe mine,

Să fiu la un loc cu tine!