Frunză verde de susai,

Mă-ntorsei iară pe plai

Cu mireasa pe sub strai ²¹⁷

Să mai prind ceva de trai!

Pe mândruța să mi-o-mbrac

Cum i-a fi mândrei pe plac.

De când plaiul am lăsat,

Traiul bun eu l-am uitat.

Arma-n sân mi-a ruginit,

Nimic n-am agonisit.

Mă lăsai pe plai deoparte,

Unde soare nu străbate

Sub frunziș de ciritei,

Unde trec turme de miei

Și mocani bogați de vite,

Cu chimirele ticsite.

Nu știu turmele lua-le-aș,

Ori chimirele zmunci-le-aș

Că nu-i vreme de pierzare,

Că s-aude-n depărtare

Zgomot de potiră tare.

Frunză verde de agude,

Ian vezi frate ce s-aude?

Graiul dulce-a mândrei mele

Ori zgomot de potiri grele?

De-a fi puica mea frumoasă,

Ad-o sfântul sănătoasă,

Sufletul să-mi răcorească,

Zilele să-mi îndulcească,

Iar de-a fi potira grea

Care paște viața mea,

Las' să vie că-am o flintă

Pentru potiră gătită,

Să-i pun plumbul subsuoară,

S-o străbată-n inimioară!