Plânge-mă, mamă, cu dor

Că ți-am fost voinic fecior

Și de grijă ți-am purtat,

Ogorul ți l-am lucrat,

Iar de când m-am cătănit,

Viața mi s-a otrăvit

Că tânjesc în țări străine

Și tot plâng gândind la tine.

Mult mi-e dor, mămucă, dor

De cel codru frățior

Și de stâna cea cu oi

Și de cântec de cimpoi!

Mult mi-e dor, mămuca mea,

De cea mândră viorea

Care mă iubeam cu ea!

Mult mi-e dorul ne-mpăcat,

Și mă-ndeamnă la păcat,

Să mă las de cătănie

Și să fug la ciobănie,

Orice-a fi cu mine, fie.