La fântâna cu doi brazi

Am ucis doi unguri frați

Pentru-o puică ungureancă

Care nu mi-era dușmancă,

O copilă din hotar,

Fată de boier maghiar.

La fântână ea cum sta,

Brațe albe-și arăta.

Eu pe loc mă fermecai

Brațele-i le sărutai,

Și copila se pleca

Și pe brațe-i mă culca.

Iar cei frați cam tinerei

S-aprinseră ca doi zmei

Și de mine se legară

Și pe mine s-aruncară.

Eu măciuc-am ridicat,

Pe-amândoi i-am și culcat

Și sub brazi i-am îngropat,

La crucile drumului,

La răcoarea vântului,

Și la cap și la picioare

Le-am pus flori de lăcrimioare,

Câte fete-or trece-n cale

Să le plângă-amar de jale.