Aoleo, frate răzneț!

Ce ne treci ca un drumeț

Și nu vii să ne mai vezi?

Ori ne știi morți între vii

Pe la noi de nu mai vii?

Ori ceva te am amărât

Într-atât de ne-ai urât?

Ce ți-am făcut să ne uiți,

La noi să nu te mai uiți,

Ce te-a tras să te răznești

Și să nu ne mai iubești?

Vină, vin' încai acum,

Te mai abate din drum,

Că de când mi te-ai răznit

Și la noi n-ai mai venit,

Potecile îți privesc,

Urmele ți le jelesc,

Că pe unde tu călcai

Când veneai și când plecai

Eu mereu le măturam

Și cu flori le presăram,

Iar acum, de când nu vii,

Au crescut tot bălării,

Că de când ne-ai părăsit,

Cărările au înverzit,

Sufletu-mi s-a amărât,

Fața mi s-a veștejit,

Soarele s-a înnegrit.