Plugurile intră-n sat,

Nevestele zac în pat.

Mă dusei la mine-acasă,

La nevasta-mi cea frumoasă,

Ca să prind un sărutat,

Ea-mi zice: „De ești bărbat

Și ai suflet cu durere,

Adă-mi o cupă de miere

Și-mi adă-o cupă de vin

Durerea să mi-o alin,

Ia și cea sită din cui

Și făină din budui

Și-mi fă iute-o turtă lată

Să nu-ncapă pe lopată,

Ah! drăguț bărbatul meu,

Să faci cum ți-oi zice eu.

Cânepa mi-am semănat,

Dar când fu pe adunat

Boala-n trupu-mi a intrat!

Îs bolnavă și mai moartă,

Cânepa cade de coaptă.

Ia tu coasa de-o cosește,

De boală mă mântuiește,

Și ia grebla de-o adună,

Și de boală mă răzbună".

Vin cu miere i-am adus,

La cânepă eu m-am dus,

Dar nimic n-am ajutat,

Că nevasta m-a lăsat

Ș-a luat, luat cu ea

Sărmana inima mea!

Asta-i lumea, ard-o focul!

Când chitești să cerci norocul,

Nici că-n lume-i afli locul!