Fost-am eu la părinți una

Precum e în ceruri luna,

De părinții mei iubită

Și de dânșii potrivită

Cu luna, cu stelele,

Salba cu mărgelele,

Grădina cu florile

Și ziua cu zorile.

Ei pământul au umblat

Să-mi găsească un bărbat.

Bărbățelul ce mi-au dat

Era tânăr și bogat,

Avea bani, avea inele

De-mi umplea mâna cu ele,

Dar vezi, frate, ce păcat!

Erau toate de furat.

Nu trecu chiar săptămâna

Și pe el puseră mâna

Și la ocnă-l înfundară

Și cu lacrimi mă lăsară.

Decât m-aș fi măritat,

Mai bine-n foc m-aș fi dat,

C-am rămas cu rod în sân

Și nu-i rod de bun român

Ci e rod de om mișel,

Sărăcuț, amar de el!

De-ar fi fost el un viteaz,

Nu mi-ar fi așa necaz,

Dar a fost un biet tâlhar

Și de-aceea mi-e amar!