Este bine, nu e bine

Să iubești de lângă tine,

Că te vede orișicine

Și te face de rușine;

Ci să iubești mai departe;

Dusele nu sunt deșarte;

Orișicând doru-ți abate,

Te repezi ca la un frate.

Bărbatu-i cu bunătate,

Te-ntreabă de sănătate;

Iar nevasta, de iubește,

Se preface că bolește,

Geme, zace, se bocește

Și bărbatu-și amăgește.

El aleargă ș-o întreabă:

„Nu știi, soro, vreo babă

Ca s-aleagă vreo iarbă,

S-o pun la foc ca să fiarbă?"

Ea-i răspunde: „Mergi la moară,

La făina de secară".

El se duce, ea se scoală,

Se gătește,-mbracă țoală,

Apoi masa că așează,

Cu neicuța ospătează

Și din gură tot urează:

„Deie Dumnezeu o ploaie,

Grăunțele să se moaie

Să nu poată-a măcina,

Nici acasă-a se-nturna!”