Poruncitu-mi-a mândra

Să mă duc pân' la dânsa.

Duce-m-oi ca un nebun

Pe-o frunziță de alun.

Trec în vale, mor de sete,

Mă-ntâlnesc cu două fete,

Amândouă-n berte nouă,

Săruta-le-aș pe-amândouă,

Iar pe una totdeauna

Că-i frumoasă ca și luna.

Copiliță de boier!

Cată colo-n fund, pe cer,

Vezi cel nour, vezi cel deal?

Vin' cu badea la Ardeal.

Fata-mi zice: „Ești nebun,

Mergi pe-o frunză de alun,

Că te-așteaptă oarecine

Și râde-n brațe străine.”