Rândunea cu albă creastă,

Nu mai bate la fereastră,

Că nu-s fată, ci-s nevastă.

Când eram la mama fată,

Orice vream făceam îndată,

Iar dacă m-am măritat

Bărbățelul m-a mustrat.

Cui e voia sa iubească

Vie-n poartă să-mi grăiască;

Nu trimită pe altul,

Că altul umple satul.

Vie singur furișat

Și-i dau dulce sărutat,

Și-i dau guriță tăcută,

Să facem dragoste mută.