La bordei cu crucea naltă,

La Stăncuța sprâncenată

Joacă hora încheiată,

Curge lumea fermecată.

Vinu-i bun, ocaua mare,

Beau voinicii pe secare,

Nu se-ndură să se ducă,

Noaptea la dânsa-i apucă.

Cine trece, se oprește,

Cât o vede, nebunește,

Bea vin, punga-și cheltuiește

Și zău că nu se căiește.

Cine vine-n patru boi

Se-ntoarnă numai cu doi;

Cine vine de călare,

Pleacă cu șaua-n spinare,

Iar pe jos oricine vine

Își bea tot de lângă sine

Și se duce gol cu bine.