SCENA VI

SÂNZIANA, ZMEUL

ZMEUL (în fund): Sânziană!

SÂNZIANA (tresărind): Cine mă cheamă? (Vede pe zmeu.) A!...

(Vrea să fugă.)

ZMEUL: Nu fugi, dulce minune; vestea frumuseții tale a trecut peste nouă mări și nouă țări și, ca să te văd, am venit în zbor nouă zile și nouă nopți.

SÂNZIANA: Dar cine ești tu, care îndrăznești?...

ZMEUL: Eu sunt împăratul zmeilor.

SÂNZIANA (cu groază): Ești zmeu?...

ZMEUL: Ș-am jurat să te fac soția mea.

SÂNZIANA: Eu?...

ZMEUL: Vino cu mine.

SÂNZIANA: Mai bine să mor.

ZMEUL: Vino!... (Face un pas, întinzând mâna spre ea.)