SCENA IV

LĂCUSTĂ-VODĂ

LĂCUSTĂ (intră prin stânga, tremurând de frig, sărind și alunecând la tot pasul): Brrr... frig e!... rău mă strânge-n spete. (Alunecă.) Na! cât pe-aci să cad alivanta... prin ce locuri afurisite m-a adus naiba. Brrr!... aici o fi-nghețând și ouăle corbului... să nu stau în loc, să mă sleiesc... (Sare și lunecă.) Ține bine... măi, da ghețuș e!... de când am scăpat din ghearele și din căldarea zmeului, am umblat hai-hui prin toate colțurile lumii, împreună cu Sânziana, cu Pepelea și cu vărul meu Pârlea, fără a da de împărăția lui Papură... Brrr... Am ajuns, în sfârșit, la marea înghețată. Brrr, simt că îngheț ca dânsa. (Sare.) Am lăsat în urmă pe tovarășii mei și am rupt-o de-a fuga înainte, doar m-oi încălzi cu mișcarea... aș... (Tremură.) Iaca, mă schimb în sloi... mă prefac în înghețată de Lăcustă... la fugă... (Vrea să alerge, dar alunecă și cade.) Aoleo! (Un urs alb se coboară de pe deal în scenă.) Vai de mine!... ce se coboară spre mine?... un urs alb?... aoleo!... să mă fac că-s mort, ca să nu mă mănânce. (Stă neclintit jos. Ursul se apropie de el și-l miroase, îl întoarce cu labele, apoi se pune cu șezutul pe el, mormăind.) S-a pus turcește pe burta mea... greu e, mânca-l-ar câinii, dar încaltea mă încălzește cu blana lui. (Ursul se uită la dânsul. Lăcustă închide ochii și se face mort.) Hei!... de-aș putea să-i spintec cojocul... am cuțitul la brâu... Ian să-ncerc... (Scoate cuțitul și, când vrea să lovească, ursul se uită la el, el se oprește, apoi zice:) Și-a-ntors spatele; acu-i vremea. (Înfige cuțitul în șalele ursului, care sare mugind și se depărtează.) Paremi-se că l-am înțepat, dar nu l-am ucis... (Speriat.) Nu, nu... iaca, dihania fuge... am scăpat! (Sare în picioare și fuge lunecând în dreapta.) Am scăpat!... am scăpat! (Joacă de bucurie. În acest moment intră Pârlea, alungând furios câțiva genii care traversează scena, speriați.)