Adio Moldovei

Scumpă țară și frumoasă

O! Moldovă, țara mea!

Cine pleacă și te lasă

E pătruns de jale grea,

Căci, plutind în visuri line

Pe-al tău sîn ca într-un rai,

Dulce-i viața de la tine

Ca o dulce zi din mai!

Eu te las, țară iubită,

De-al tau cer mă depărtez

Dar cu inima cernită

Plâng amar, amar oftez !

Trist acum la despărțire

De fiori mă simt cuprins.

Ș-orice dragă nălucire

Pentru mine-acum s-au stins!

Cine știe, cine știe

Dacă-mpins de-al soartei vânt,

M-oi întoarce-n veselie

Să sărut al tău pamânt!

De-oi videa încă vrodată

Munții tăi răsunători

Ce cu-o frunte înălțată

Se perd falnic pintre nori;

Și-ai tăi codri de verdeață,

Unde curg, șoptesc ușor

Reci izvoare ce dau viață,

Doine care zic de dor,

Ș-al tău cer care zâmbește

Sufletului românesc

Și oricare mă iubește

Ș-ori pe care eu iubesc!

Iată ceasul de pornire!

Iată ceasul mult amar!

Veselie, fericire,

Eu le las pe-al tău hotar,

Ș-a mea inima iți zice:

O! Moldovo ce jălesc,

Adio! ramâi ferice,

Ferice să te găsesc!

Share on Twitter Share on Facebook