Acum, pe malul mărei, la umbră stând culcat,

În liniștea adâncă și-n visuri cufundat,

Privesc trecând mulțime de vase călătoare

Ce lunecă pe valuri ca lebede ușoare,

Și gându-mi le urmează sub cerul fără nori,

Ca paserea pribeagă ce cată-un cuib de flori.