SCENA XIV
AGACHI, COȘCODAN, mai pe urmă FESPEZANCA, TINCA, MOISESCU și CAVALERI
AGACHI: Ha, ha, ha! s-au aprins ca doi cocoși… la poiată… la poiată! Cîte ceasuri sînt?… aproape 12! Prietenii mă așteaptă la soupe; mă duc.
COȘCODAN (alergînd): Unchiule, am amețit pe cucoana Luxița; cere-i fata.
AGACHI: Iar? d-apoi nu fac alta de cînd sînt la bal!
COȘCODAN: Nu mă refuza, unchiule… Gîndește că Tinca Fespezanca are 30 000 de galbini zestre.
AGACHI: Cum ai spus? Tinca Fespezanca?… (În parte.) Amoreza prietenului meu Bombeanu? (Tare.) Nu se poate… Fă-ți trebușoarele singur, fătul meu.
COȘCODAN: Unchiule, te rog… fericirea mea stă în mînile d-tale. (Îi sărută mînile.)
AGACHI: N-am vreme… e aproape 12…
(Damele intră prin fund.)
COȘCODAN: Iaca damele… (Împingînd pe Agachi.) Nu scăpa prilejul.
AGACHI (iute): Doamna mea, în calitate de unchi, am cinste a cere pe domnișoara Tinca, fiica d-tale, pentru nepotul meu Ghiță Coșcodan… (Sună 12 ore.) Mezul nopții!… M-am închinat cu plecăciune. (Iesă alergind.)
FESPEZANCA: Aud?
COȘCODAN: A! Doamna mea! aștept răspunsul d-tale ca o sentință judecătorească!
COR FINAL
Curioasă întîmplare!
Flutur vine-n adunare,
Cere fete și dispare,
Alergînd în fuga mare!
(Cortina cade.)
