SCENA I
CHIRIȚA (în costum de amazonă intră călare pe poartă înconjurată de țărani)
(Arie din “Scara mâței”: “Tâlharii”)
ȚĂRANII
Dreptate, dreptate
Ne fă.
Cucoană, dreptate
Ne dă!
CHIRIȚA
Ce vreți voi?... dreptate?
ȚĂRANII
Așa.
CHIRIȚA
Cu biciul pe spate
Ce vreți voi?...
V-oi da!
(Împreună.)
ȚĂRANII
Dreptate, dreptate
Ne fă.
Cucoană, dreptate
Ne dă!
CHIRIȚA
Cu biciul pe spate
V-oi da.
V-oi da eu dreptate
Așa.
CHIRIȚA (amenințând țăranii cu cravașa): Tacă-vă gura, mojicilor.
UN ȚĂRAN: D-apoi bine, cucoană... păcat de Dumnezeu să ne lași a fi de batjocură!
CHIRIȚA: Ce batgiocură? Ce batgiocură?... Cine v-a batgiocorit?
ȚĂRANII: Cuconașul Guliță.
CHIRIȚA: Guliță?... Minciuni spuneți... Ce v-o făcut?
UN ȚĂRAN: Mi-a ucis un vițel la vânat.
ALTUL: Și mie mi-a dat foc bordeiului cu ciubucul cel de hârtie.
ALTUL: Și eu l-am prins ținând calea Măriucăi.
CHIRIȚA: Țâst, bețivilor... bine v-o făcut suflețelu... De ce nu vă păziți vițeii și Măriucile?... Așa să pățiți... Hai, lipsiți de-aici!
UN ȚĂRAN: Da-i păcat, cucoană, să ne lași păgubași... Da! dacă nu ne-om jălui la d-ta care ne ești stăpână vecinică... la cine să ridicăm glasul, săracii de noi!
ALTUL: Am ajuns mai rău decât țiganii!
CHIRIȚA: Auzi-i?... auzi-i, țopârlanii!... Ei, apoi să nu-i iei la măsurat cu prăjina de falce?... Afară, mojicilor, că vă știu eu de mult că sunteți buni de gură și răi de lucru... Afară!
ȚĂRANII: Cucoană...
CHIRIȚA: Pieriți din ochii mei... că vă iau de fugă cu calul.
(Repede calul spre ei.)
(Împreună.)
ȚĂRANII (fugind)
Dreptate, dreptate
Ne fă.
Cucoană, dreptate
Ne dă!
CHIRIȚA (furioasă)
Cu biciul pe spate
V-oi da.
V-oi da eu dreptate
Așa.
