SCENA VI
LEONAȘ, LULUȚA (intră pe ușa din fund, ținând o mâță în brațe)
LULUȚA (dezmierdând mâța și nevăzând pe Leonaș)
(Arie nouă)
Frumușică mâțișoară,
Cu-a ta mică unghișoară
Apără-mă ne-ncetat
De oricare-amorezat.
Dar pe cel ce-mi place mie,
Pe iubitul Leonel,
Să-l dezmierzi cu bucurie
Și să-i torci, torci frumușel.
Fă-i miau, miau, pisică dragă,
Ca să-i dai să înțeleagă
Că-a lui ființă-mi este dragă...
Că ne-ncetat gândesc la el.
LEONAȘ (în parte): Draga Luluță!... gândește la mine... (Tare.) Miau, miau...
LULUȚA (tresărind): Ce-i?... (Văzând pe Leonaș, se uimește.) Dnul ofițer!...
LEONAȘ: Eu... Luluță... nu mă cunoști?
LULUȚA (cu sfială): Nu... domnule...
LEONAȘ (scoțându-și mustățile): Uită-te bine la mine.
LULUȚA (veselă): Leonaș! (Se aruncă în brațele lui.) Tu aici?... în uniformă?... (Scapă mâța.)
LEONAȘ: Mai încet... să nu ne-audă baba... Am împrumutat straiele unui prieten ca să pot intra în casa Chiriței și să mă apropiu de tine.
LULUȚA: Și nu te-a cunoscut mătușica?
LEONAȘ: Nu... că almintere mă da afară... ca la Bârzoieni... îți aduci aminte, dragă Luluțică?... Știi tu că de-atunci îs șase luni?
LULUȚA: Cui o spui, Leonaș dragă?... Am numărat zilele pe degete în toată vremea cât nu te-am văzut.
LEONAȘ: D-apoi eu!... Ce n-am cercat să te pot întâlni!... dar în zadar!... se vede că te ține baba de-aproape... închisă ca într-un harem?
LULUȚA: Așa... se teme să nu-i scape zestrea de la mână.
LEONAȘ: Cum?
LULUȚA: A hotărât, precât am înțeles, să mă cunune cu Guliță.
LEONAȘ: Să te mărite pe tine... cu țincariul ei?
LULUȚA: Dar... vrea dintâi să ne logodească... ș-apoi peste doi ani să facă cununia... Aista-i planul Bârzoilor... și chiar astăzi au de gând să facă logodna.
LEONAȘ: Și tu... primești, Luluță?
LULUȚA: Eu?... astfel primesc de bine, că de două luni de zile de când le-am aflat planul, mă fac din vreme în vreme că am toane de nebunie... pentru ca să le joc o festă de cele frumoase chiar la logodnă.
LEONAȘ: Bravo, Luluță... să nu te dai... dacă mă iubești.
LULUȚA: Îi vedea.
LEONAȘ: Cu toate aceste... știi una? Ce-i în mână nu-i minciună... Hai să fugim împreună.
LULUȚA: Bucuros, Leonaș, dragă... cu tine m-aș duce-n fundul lumii. Dar cum să facem? că-s păzită din toate părțile...
LEONAȘ: Foarte lesne... Hai să ieșim pe poartă, la braț... ca când am merge la primblare... și cum om scăpa în uliță, ne facem nevăzuți... Vrei?
LULUȚA: Vreau ce-i vrea tu...
LEONAȘ: Haideți dar să nu pierdem vreme... și să nu deie stahia peste noi.
LULUȚA: Hai... de-acum mă-ncred în dragostea ta.
LEONAȘ (strângând-o în brațe): Draga mea Luluță!
(Împreună.)
(Arie nouă)
Ah! de-acum în fericire
Soarta vrea ca să trăiesc,
Și în dulcea ta iubire
Raiul să găsesc.
(Leonaș ridică pe Luluța în brațe și o sărută.)
