SCENA XVI

FERCHEZANCA, FLUTUR, ACROSTIHESCU, PRIETINI, SLUGI (toți vin din toate părțile alergînd)

TOȚI

Ce este? ce vuiet? ce zor?

Cui trebui aici ajutor?

FERCHEZANCA

Egor și Ghiftui…

TOȚI

Ce spui?

FERCHEZANCA

Bătîndu-s-aici …

TOȚI

Ce zici?

FERCHEZANCA

În iaz au dat, zău.

TOȚI

Valeu!

FERCHEZANCA

(cu deznădejde)

Ca doi bivoli grei.

TOȚI

Elei!

(Împreună.)

Degrabă, degrab-ajutor,

Că-n baltă se-neacă și mor.

(O Parte din persoane se răped in salonul cel mic și se fac nevăzute prin dreapta. Ceialalți se apropie de fereastă și caută cu groază spre iaz… Sînt cu toții grupați astfel, incit ușele din fund să se poată vide de public. După o mică tăcere, se aude sub balcon glasul lui Acrostikescu, zicînd: „S-o înecat!…”)

TOȚI: S-o înecat! (Rămîn încremeniți toți.)

(Ghiftui acoperit cu o manta se arată întovărășit de Tița la o ușă din fund. Cînd aude cuvîntul „s-o înecat”, se oprește înspăimîntat. Nime nu-l vede.)

GHIFTUI (în fund): Am făcut moarte de om!… am înecat un sudit!… de-acu-s prăpădit!… or să mă deie în criminal!

TIȚA: Țîst… vin cu mine… că te scap eu.

(Ghiftui și Tița se fac nevăzuți în stînga. Ceialalți de pe scenă caută tot pe fereasta balconului.)

FERCHEZANCA (pe fereastă): Nu mai este nici o nădejde, Odobașa?

ACROSTIHESCU (sub balcon): Nu… Îs perduți!

FERCHEZANCA (cu disperare): Perduți!… or să se mureze ca crastaveții în iaz… aleluia… am rămas iar văduvă… ah! (Leșină.)

TOȚI

Vai, ce întîmplare!

Stau încremeniți…

Printr-o înecare

Toate s-au sfîrșit.

(Rămîn toți încremeniți. Flutur caută să zancăi.)

(Cortina cade.)