Scena XX

Cei denainte, NALBĂ (legat cu un șervet la cap),

MANOLE (cu un lighean în mînă)

MANOLE: Iată gheața!

BALAȘA: Sss!

(Manole rămîne încremenit lîngă ușă.)

NALBĂ: Ce-i?

BALAȘA (arătînd pe Radu): Potografu.

NALBĂ: A vinit?

BALAȘA: L-am adus cu ulcica.

NALBĂ: Ce face-acolo?

BALAȘA: Sss!

RADU (cu glasul uimit): Adelă, Adelă… Ascultă glasul meu… Eu sînt lîngă tine… eu, Radu, care te iubesc ca pe îngerul tinereților mele; eu, care mi-aș da viața pentru tine.

MANOLE: Ce zice?… ce zice?

BALAȘA: Sss!!

RADU: Adelă, din lumea în care te găsești întoarce-te iar pentru noi, ca să vezi cum te plîngem, cum te dorim, cît te iubim… Adelă!

ADELA (deșteptîndu-se): Unde sînt?… Cine mă cheamă? Radu! Radu!… Ah! (Se pleacă pe umărul lui Radu.)

RADU: Scumpa me!

NALBĂ (pășind spre Adela): A înviet copila!

ADELA (spăimîntată): Tatăl meu!… fugi, Radule!

RADU: N-ai frică, scumpa me… Nici moartea nu mă va putea smulge de lîngă tine… De-a fi chiar să ne ucidă părintele tău, om muri împreună unul lîngă altul…

NALBĂ (viind lîngă Adela): Să vă ucid eu?… mă ferească Dumnezău! Mai bine vă voi cununa, ca să fac fericirea voastră… și să viu de hac lui kir Manoli.

MANOLE: Aud?

ADELA (sărutînd mîna lui Nalbă): Bunul meu părinte!

BALAȘA: Așa mai vii de-acasă, cucoane.

RADU: Domnule… cum să vă probez recunoștința me?

NALBĂ: Cum?… Fericind pe Adela și fâcîndu-mi drumuri de fer pe toată moșia.

CALIOPI: Bravo, bravo, amicul meu!

NALBĂ: Cît pentru d-ta, cucoană Caliopi, îți poftesc s-agiungi din maioreasă ghinărăreasă.

CALIOPI: Merci… Mă duc la Iași să mă mărit cu maiorul.

NALBĂ: Călătorie… (în parte) sprîncenată.

MANOLE: Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de gheață?

BALAȘA: Bagă-l în sîn, kir Manoli.

MANOLE: Dar cu fiiul meu, Manolachi?

BALAȘA: Trimite-l la volintirie pe malu Dunării.

MANOLE: Cine?… el volintir?… bobocul tatii?… dar nu ți-am spus, giupîneasă Bălașă, că el încă… (vorbește Bălașei la ureche) n-a schimbat toți dinții.

BALAȘA: Ha, ha, ha! mare natafleț o mai fost.

MANOLE: Natafleț!

ADELA: Ce rîzi, mamă Balașă?

BALAȘA: Nimic… Ian kir Manoli spune ghidușii.

TOȚI: Ce ghidușii?

BALAȘA: Cică…

MANOLE: Să mă-ngropi de-i spune, giupîneasă.

BALAȘA: Cică… drumul de fer îi iscodirea dracului.

RADU: Chiar așa să fie, noi să strigăm cu entuziasm: Vivat drumul de fer!

TOȚI: Vivat!

(Cortina cade.)