SCENA I

ALECU (în costum de vînător, vine alergînd din dreapta cu pușca în mînă). FRUNZĂ (întră după Alecu)

ALECU: N-o lăsa, Frunză!… n-o lăsa să scape.

FRUNZĂ: Ce să nu las, cuconașule?

ALECU: Prepelița.

FRUNZĂ: Ce prepeliță?… Prin sat vrei să ucizi prepeliți?

ALECU: Ei… măi badeo! se vede că de azi-dimineață ai prins prepelița de coadă, dacă n-ai zărit-o mai dinioare cînd ne-a zburat înainte!

FRUNZĂ: Ian lasă, cuconașule! că doar n-am orbul găinelor.

Știu că prepelițe

Sînt multe prin sat,

Albe, drăgălașe,

Bune de vînat.

Dar acele paseri,

Nu s-ascund, nu zbor,

Ci stau făr’ de frică,

De-ți insuflă dor;

Și-n loc de-a le prinde,

Bietul vinător

Deseori se vede

Prins în lațul lori

ALECU (supărat): Ei, ai vorbit de te-ai pripit.

FRUNZĂ: D-apoi vezi că bine zice moș

TROHIN: vrabia malai visează!… Așa și d-ta, cuconașule, de cînd ai scăpat de la dascalu Găitan, tot vînat vezi pe toate cărările.

ALECU: Mări, nu-mi mai pomeni de cațaonul cel de dascal, lua-l-ar năbădăicele! că m-am săturat de dînsul ca de mere acre.

FRUNZĂ: Că mare ciof îi, bată-l crucea!… Cît ți-i ziulica de mare, îl auzi răcnind prin ogradă: Mo Frunza! mo pușcași, nu mi lasa ta curcania si fuga pe porta, mo!… Parcă eu sînt pușcaș, ca să păzăsc curcanii lui! mînca-i-ar fripți să-i mănînce!

ALECU: D-apoi eu, măi Fhinză, ce mai pățesc cu el de cînd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă procopsească!

FRUNZĂ: Ce să facă?… Să te pricopsească?

ALECU: Toată ziua mă silește să zic: tipto, tiptis, tipti.

Ce necaz pe minei Ah, ce supărare!

Să zic toată ziua, tot în gura mare:

Tipto, tiptis,

Tiptis, tipti;

Pipto, piptis,

Piptis. pipti.

Ardă-l focu dascăli cum mă năcăjește

Ca să mă învețe greco-păsărește!

FRUNZĂ: Tipto, tiptis? ha, ha, ha! pare că se bat calicii în gură. Tipto, tiptis… ha, ha, ha.

ALECU: Apoi… pas de nu iubi mai bine vînatul la păsări, decît limba păsărească…

FRUNZĂ: Că ai și dreptate, cuconașule. Ce este mai frumos decît vînatul? O! ce bucurie

Simt în pept deodată,

Cînd văd pe cîmpie

Că mi se arată:

Căprioare fugătoare,

Prepelițe zburătoare,

Păsărele cîntătoare

Ce mă chem la vînătoare.

Atunci trag cu pușca, le culc la pămînt.

ALECU

Și eu trag ca tine; dar trag tot în vînt!

(Chir Gaitanis strănută în culise, în stînga.)

ALECU (răsărind): Ai auzit, Frunză?

FRUNZĂ: Ce?

ALECU: O prepeliță zburînd? (Face cîteva pasuri spre fund și caută între culisele din stînga.)

FRUNZĂ (urmînd pe Alecu): Zburînd?… ba strănutînd, vrei să zici.

ALECU: Oare ce dihanie se vede colo, dindosul gardului?… am s-o hultuiesc cu ploaie. (Întinde pușca și trage.)

(Chir Gaitanis țipi între culise și zice „Amant me scotosen! Aman!”)

FRUNZĂ: Na! c-ai făcut moarte de grec!

ALECU: Moarte de grec? ha, ha, ha. L-am lovit pe Gaitanis! ha, ha!… tipto, tiptis, ton elipsa.