SCENA III

GAITANIS: Ghidi, ghidi, puschi nerusinato… Mi a scoso din țiținia! uf!… In țe vremi am azunso!… I puschi de baeți se ie la riso pe loghiotati!

I

S-a dus vremea țea frumosa

Chind un dascalos grecos

Inarmat cu-o varga grosa

Paradosa faneros:

Aritmetichi,

Me gramatichi,

Che istorichi

Ap’edo ‚p echi.

Ma acum lumea se stricai

Si de rîs noi am remas;

Câți baeții, fara frica,

Ne dau nouă piste nas!

Inainte chind intramo in scola cu sprințenele sburlite, toți baeții tremura ca varga… ca varga țe se clătină pe capa a lor; si chind zițeam odata: sopate diavole! nu auziai niți chirc. Pe urma chind chemamo vro unu ca se-si spuie matima, intra saptezeți de drați in el. (Făcînd ca un dascal grec în școală.)

— Bre, Burduzane, ela do.

— (Făcînd ca școlarul.) Oriste didascale.

— Ela do; pes mu: Posa ine ta meri tu logu?

— Ta meri tu logu?. .. decapente!

— Decapente?… decapente fores na scasis, anoite. Și înțepeam se-l croiesc cu varga; che dos tu, che dos tu… păn’țe învața posa ine ta meri tu logu! Căți atunți:

II

Atunți varga pe spinare

Tipto, tiptis arata;

Si falanga la pițoare

Chiar din talpă-i învața

Aritmetichi,

Me gramatichi,

Che istorichi

Ap’edo ‚p echi.

Ma acum lumea se strica,

Si de ris noi am remas!

Căți baeții fara frica,

Ne dau nouă piste nas!

De ațeea vino lăcuste in țeara! de ațeea nu creste grio che papușoi. Ma țe stau eu de vorbesco de păpușoi, chind si marita Ilenuța! ah, kirie eleison! ea si marita cu altu țineva de prost, si eu remuni cu lacrime pe mustăți! Eu care o iubesco ca matia mu!… Eu care m-am calițito hranind-o cu roșcovi si cu halvas indirnetico!… Ama! o hi, bade Trohine… o hi, zupinesa Ilenuța!… n-a fi cum socotiți voi… mai sint si eu pe aițe… si nu laso se mi sufla niște țărănoi is to borsi mesa! Ohi, bade Trohine! mi esti dator cu 500 de lei, de asta iarna, si daca nu mi-i plați paraluți, tora, tora, gligora, peșin, pesin, am se-ți puno ecsecuția, si se-ți opresco nunta. (Bate la ușa lui Trohin.) Trohine, moi, Trohine, bre! ela do!