SCENA X

Cei dinainte, ALECU (în costum bogat de țăran, vine din fund și se întîlnește cu țăranii, în mijlocul scenei)

ALECU: Ce este, oameni buni?… Ce ați pățit?

TROHIN: Ce văd? cuconașul!… Dumnezeu te-o trimis!

ALECU: Da ce este?

TROHIN: Ce să fie, cuconașule? Ia, păcate! Jupînu Găitan vrea să ne strice nunta.

ALECU: Pentru ce?

TROHIN: Pentru că-i sînt dator cu 500 de lei.

ALECU: Auzi Găitanu dracului! Ia stați, stați, oameni buni.

GAITANIS: Țe?… ține îndrăznește se poronțasca aițe?

ALECU: O dulosas tapinos.

GAITANIS: Alecu!… me strae țărănești! Țe cauți aițe, catergari? ha?

ALECU: Am venit să gioc la nuntă, în ciuda mataluți.

GAITANIS: Acus?… Mo, mo Frunza, pune muna pe dimialui si-l adă acasă cu de-a sila ca să învețe to matimatu.

ALECU (furios): Auzi țapu! (Cătră țărani.) Pe dînsul, flăcăi!… Eu vă poroncesc!… Umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista, de-l învîrtiți păn’ ce-a zice aman.

GAITANIS: Țe, țe?… bre!… țe puschi!

TROHIN: Dacă poroncește stăpînu… pe dînsu, copii!

(Țăranii se arunc asupra lui Gaitanis, îl umflă pe sus ți-l pun cu de-a sila în scrînciob.)

GAITANIS (zbuciumîndu-se furios): Cum indrazniți, moi?… pe mine!… pe chir Tenedosi apo to Gaitani… Cacohrononachi mozițe…

ALECU: Ha, ha, ha… Nu te da, palicari… Ela more… ha!

GAITANIS (în scrinciob): Lasa, lasa, che a veni el babacato dimitale apo to Iasi… Auzito așa catergari!… Enas loghiotatos is to scrințobo?… Am se-ți trago țințizeți la. talpe.

ALECU: La talpe?… mie!… Întoarceți scrînciobul, flăcăi.

(Țăranii încep a întoarce scrînciobul, în vreme ce cîntă horul următor; Gaitanis se zbuciumi furios în scaun.)

ALECU

(arie „Patruzeci de arnăuți”)

Uța, uța, căpitane,

Uța, uța, Găitane.

TOȚI

(bis)

Uța, uța, tot așa,

Măi, voinice, nu te da!

GAITANIS

Aman, aman! che nu mai pot,

Aman, aman! che mor de tot.

TOȚI

Uța, uța, căpitane,

Uța, uța, Găitane ș.c.l.

GAITANIS (răcnind): Stați, che mi sfirsesco de zile.

ALECU: Opriți scrînciobul puțintel.

(Țăranii opresc scrînciobul)

GAITANIS: Uf, aman!

ALECU: Ei! chir Gaitanis! mai vrei să strici nunțile oamenilor?

GAITANIS: Nu mai vreu se strico nimica… lasa se mi scoboru, che mi-a venito virtizelu la capo.

ALECU: Da’ banii lui moș Trohin îi mai ceri?

GAITANIS: Ta pentacosia grosia?… Malista, malista îi țer, si acum peșin îi țer…

ALECU: Așa?… Ei! flăcăi, mai dați-l puțintel în scrînciob, că încă nu s-a săturat.

GAITANIS (turbat): Blastamați… Diavoli… Enițari!… (Țăranii tncep iar a-l intoarce, cîntînd ca mai înainte: „Uța, uța, căpitane” ș.c.l. Se aude în stînga, în fund, un răcnet de surugiu și pocnete. Țăranii opresc scrînciobul. Frunză iesă prin stînga.)

ALECU: Oare ce poștă s-aude?

GAITANIS: Țe posta?… Ha, cacoriziche! ți-i frica acumu che vine babacato de la Iasi. (Frecindu-și mînile de bucurie.) Ha, ha! a venito vremea se mi rasplatesco de toți. Am se vi aratu eu uța, uța.

ALECU (în parte)-. Că de-a venit tată-meu… am pățit-o!

FRUNZĂ (întrînd): Iaca, cuconașule, un răvaș de la Ieși.

ALECU (luînd răvașul): Da… cine l-a adus? Ce văd?… Tatăl meu mă cheamă la Iași ca să mă trimită la Paris!… Vivat!… am scăpat de Gaitanis!… la Paris!… la Paris!…

GAITANIS: Țe, țe?… la Pariso?… a nebunito che tataso!

ALECU (plin de bucurie): Oameni buni! nu mai aveți nici o grijă de nimic, că eu mă fac nunul Ilenuții, și-i dau 2000 de lei zestre.

TROHIN: Să trăiești, cuconașule! și să-ți deie Dumnezeu sănătate și bucurie… Hura! strigați hura, copii! țăranii: Hura!

ALECU: Cît pentru chir Gaitanis, fiindcă a îndrăznit a pomeni de bătaie la talpe… Îl osîndesc să steie în vîrful scrînciobului, păn’ce s-a sfîrși nunta.

GAITANIS (furios): Satana!…

TROHIN: Ba nu, cuconașule; dacă socoți, să-l întoarcem în scrînciob pănă ce mi-a ierta cei 500 de lei.

TOȚI: Hai să-l dăm! hai să-l dăm!

GAITANIS (spăriet): Ohi, ohi, stați, bre, varvari, che iertu tot.

ALECU: Așa mai vii de-acasă… dar să gioci cu noi.

GAITANIS: Ma nu stiu decît to piperi.

TROHIN: Lasă că te-oi învăța eu… Acuș, așteaptă! (Ilenuța se apropie de Trohin și-i șoptește, arătînd pe Alecu.)

GAITANIS (vine în fața publicului): Piperi cu tabaco am traso! nasu mi s-a rosito! ranito de pușca la ipochimeno am fost! în scrințobo m-am dațo! paraluți am prapadito! pe Ilenuța am prapadito, si acum se mai zoco si la nunta ei!… Eu! Gaitanis, loghiotatos, apo to ostrovi Tenedosi!… Bine zițe un filosofos, nu stiu care: mateotis mateotiton, ta panta mateotis! (Se trage mai in fund.)

TROHIN (țiind pe Ilenuța de mînă, vine lingă Alecu): Cuconașule! iaca hina d-tale care vrea să-ți facă o răgea.

ALECU: Ce dorești, hinișoară dragă? ilenuța: Să gioci cu mine, cuconașule.

ALECU: Din toată inima, dragă Ilenuță. (În parte.) Îi bine ca boierii să-și deie mîna și să lege frăție cu țăranii!

(Alecu ie pe Ilenuța ie mini și o aduce în fața publicului.)

ILENUȚA

(cătră public)

Sărăcimea mîngiiată prin al vostru ajutor

Cătră voi acum înalță glasul ei mulțămitor.

Fiți cu toții veseli, mîndri de-a voastră faptă bună:

A săracilor iubire pe bogați îi încunună!

(Jocul se începe. Alecu joacă cu Ilenuța, Trotușan cu o fată din sat, Trohin cu Gaitanis.)

(Cortina cade.)